Emilia Coman este, deocamdată, un copil al şahului. Nu va mai trece mult şi şahul va fi doar un copil pentru ea! Ploieşteanca de doar 12 ani va fi singura reprezentantă a României la Campionatul European de Şah care va avea loc, începând de săptămâna viitoare, în Muntenegru. Pentru Jurnalul Prahovean acest aspect chiar contează, ca şi pentru ploieştenii care îşi respectă valorile. Despre modul în care gândeşte Emilia Coman, la cei 12 ani ai ei, şi despre aşteptările pe care le are de la acest concurs continental, aflaţi din interviul de mai jos.

Jurnalul Prahovean (JP): La doar 12 ani eşti un nume în şahul românesc. Ai fost tentată, vreodată, să renunţi la şah?

Emilia Coman (EC): Sigur, nu doar o singură dată. Şi nu a fost doar o chestiune de impuls. Au fost chiar perioade mai lungi în care nu mai vroiam să merg pe drumul acesta. Mă simţeam prea plină de şah, ca să spun aşa. Dar am analizat la rece, nu am vrut să mă mint, şi mi-am dat seama că nu pot renunţa. Acum, de exemplu, sunt într-o nouă etapă, aceea în care îmi place şahul din ce în ce mai mult, în ciuda faptului că s-au adunat multe partide şi enorm de multe informaţii.

JP: Se pot compara fragmente din viaţă cu o partidă de şah?

EC: Nu doar fragmente. Toată viaţa este ca o partidă de şah. Vedeţi, tocmai de aceea mă bucur şi nu am renunţat. Şahul te formează şi ca om, îţi modelează caracterul. Să explic: la o partidă de şah ai nevoie de strategie şi trebuie să iei decizii. De tine, nu de altcineva, depinde să iei cele mai bune decizii. Dacă nu, pierzi şi trebuie să îţi asumi asta!

JP: Care este meritul familiei în ascensiunea ta ca şahistă?

EC: E simplu! Nici nu existam ca şahistă dacă nu era familia care să mă îndrume spre acest sport. Şi, mai mult, să mă susţină atunci când am vrut să renunţ! Aşa că meritul familiei este esenţial!

JP: O participare la Campionatul European generează o stare aparte pentru tine?

EC: Cu siguranţă! Să ştiţi că sunt onorată să pot reprezenta ţara la un asemenea nivel, dar am şi emoţii foarte mari. Am învăţat, însă, din experienţa altor concursuri, cum să îmi controlez aceste emoţii. Dacă nu reuşeşti, te pot afecta în sens  negativ!

JP: Faptul că Jurnalul Prahovean este alături de tine la acest concurs poate fi un sprijin pe care să-l simţi în mod real, în Muntenegru?

EC: Este interesant pentru mine să ştiu că sunt oameni care abia aşteaptă să vadă cum mă descurc şi sunt alături de mine, chiar şi de la distanţă. Este şi o presiune în plus pentru mine, pentru că nu vreau să dezamăgesc pe nimeni şi voi face totul pentru a ieşi cât mai bine din acest concurs.

JP: Ţi-ai propus un obiectiv anume la aceste Europene?

EC: Eu îmi propun mereu să am randament maxim, să fiu concentrată la fiecare partidă, în fiecare moment. Dar nu poate exista perfecţiune, că suntem oameni. La un Campionat European, unde ai adversari de top, trebuie să fii şi realistă. Dacă nu îţi poţi accepta înfrângerile în faţa unor jucătoare mai bune, nu  vei avea nici bucuria unor victorii cu adversari de top! Eu aşa cred!