Iconiţa din palma generalului n-a trimis mingea în poarta irlandezilor, dar a păzit-o pe a noastră. Numai printr-o minune cerească se explică cum a fost în stare Lafferty să reia în halul ăla singur cu Tătăruşanu. Comentatorii, necredincioşi, au zis că a fost parada lui Tătă. Nu, bă! A fost Dumnezeu!
Iordănescu nu s-a schimbat deloc în anii dintre Generaţia de Aur şi Generaţia de Geaba, asta în care FCSB se mută cu mic cu mare în tricoul naţionalei şi ar vrea, la fel ca în campionat, să se dea adversarii la o parte să dea ei gol.
S-a schimbat, clar, generaţia. Cu o armată bună şi un general fricos, mai ai o şansă, cum se întâmpla prin anii 90.
Ce să-i ceri însă unei armate proaste la cârma căreia se află acelaşi general?
OK, poţi să te califici dacă pici într-o grupă în care toţi sunt o apă şi-un pământ. Dar şi când ajungi la turneul final… de unde nu e, nici Dumnezeu nu-ţi dă şi nici măcar nu-ţi cere, indiferent de câte ori pupi icoana.
Foto: Prosport
