Dacă ar fi evidenţiem ceva bun, în afară de bunul cel mai de preţ al Petrolului în această perioadă-Filipe Teixeira-, aş remarca jocul lui Rodrigo Pastorini în repriza secundă. Nu senzaţional, nu decisiv, ci bun, dacă măsori de la zero, dar mai ales dacă iei în calcul lucrurile care i s-au întâmplat acestui tânăr jucător venit tocmai din Uruguay să joace în România.

Fără a mai intra în amănunte, lui Pastorini i s-a întâmplat, spre marele lui ghinion, Mulţescu. Iar Rednic, chiar dacă la început a fost sceptic în privinţa jucătorului, a fost corect spre deosebire de predecesorul său. L-a reintegrat, l-a văzut activ la antrenamente şi i-a dat o şansă adevărată, silit cumva şi de împrejurări, problemele medicale cu care se confruntă Tchite şi Toto Tamuz.

Pastorini a jucat titular, dar şansa adevărată a avut-o în repriza a doua, când a jucat vârf stânga. Parcă a înviat! A făcut câteva faze bune, dar cel mai important este că a intrat foarte repede în joc. S-a văzut clar că aici ştie să joace şi nu în altă parte. Nu la mijloc şi în niciun caz închizător (!) cum l-a pus nea Gheorghe. Nea Gheorghe Mulţescu. Îl pui acolo, dacă vrei să-ţi baţi joc de el. Atât.

Sunt convins că odată ce Tchite şi Tamuz vor fi apţi de joc, Pastorini nu va putea juca în faţa lor. Dar, dacă va continua să se pregătească aşa cum spune tehnicianul lupilor că o face, va fi o soluţie. Este foarte important.  

Pastorini are mare nevoie de Petrolul şi echipa ar avea şi ea nevoie de el. Se pare că au înţeles, în sfârşit, toţi.