Preşedintele Emmanuel Macron a lansat, luni seara, un apel pentru reforma Uniunii Europene. Textul a fost publicat pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale franceze, în 22 de limbi oficiale ale statelor membre UE.

În apelul intitulat „Pentru o Renaştere europeană”, preşedintele Franţei propune crearea unei agenţii însărcinate cu protejarea democraţiilor, care ar urma să asigure alegeri corecte, neinfluenţate de ştiri false sau atacuri cibernetice, interzicerea finanţării din străinătate a partidelor politice,  introducerea unui venit minim european, înfiinţarea unei bănci pentru climă şi a unei forţe sanitare pentru protecţia alimentelor.

Apelul, în cele ce urmează:

Cetăţeni ai Europei,

Îmi permit astăzi să mă adresez direct vouă, nu doar în numele istoriei şi al valorilor care ne unesc, ci şi pentru că este urgent. Peste doar câteva săptămâni vor avea loc alegerile europene, decisive pentru continentul nostru.

Nicicând nu a fost Europa mai necesară de la cel de-al doilea Război Mondial până astăzi, şi totuşi niciodată nu s-a aflat ea într-un mai mare pericol decât acum.

Brexit-ul este simbolul acestui pericol. Simbol al crizei Europei, care nu a ştiut să răspundă nevoilor de protecţie a popoarelor în faţa marilor şocuri care au zdruncinat lumea contemporană. Totodată este un simbol al riscului european. Riscul nu este apartenenţa la Uniunea Europeană, ci minciunile şi iresponsabilitatea care pot să o distrugă.  Cine le-a spus britanicilor adevărul despre viitorul lor după Brexit ? Cine le-a vorbit despre pierderea accesului la piaţa europeană? Cine a evocat riscurile la care se expune pacea din Irlanda dacă se revine la graniţele din trecut? Închiderea în sine naţionalistă nu propune nimic; este o reacţie de respingere fără proiect. Iar această capcană ameninţă întreaga Europă: cei care exploatează furia oamenilor răspândesc ştiri false şi fac promisiuni deşarte.

În faţa acestor manipulări, noi trebuie să rămânem fermi. Mândri şi lucizi. Să spunem mai întâi ce este Europa. E un succes istoric: reconcilierea unui continent devastat, într-un proiect inedit de pace, de prosperitate şi de libertate. Să nu uităm niciodată acest lucru. Un proiect care şi astăzi ne protejează în continuare: ce ţară ar putea acţiona singură în faţa strategiilor agresive ale marilor puteri? Cine ar putea pretinde că este suveran, de unul singur, în faţa giganţilor din domeniul digital? Cum am putea noi rezista la crizele capitalismului financiar fără moneda euro, care este o forţă pentru întreaga Uniune? Europa mai înseamnă şi miile de proiecte care au schimbat, în viaţa cotidiană, chipul teritoriilor noastre, o şcoală renovată aici, o şosea construită acolo, ori accesul la Internet în bandă largă care se extinde şi dincolo. Este o luptă şi un angajament de zi cu zi, deoarece atât Europa, cât şi pacea, nu sunt un dat imuabil. În numele Franţei, eu duc neîncetat această luptă pentru progresul Europei şi pentru apărarea modelului european. Noi am arătat că ceea ce ni se spunea că e inaccesibil, şi anume crearea unei apărări europene sau protecţia drepturilor sociale, este posibil.

Însă trebuie să facem mai mult, şi mai repede. Deoarece mai există o capcană, a statu quo-ului şi a resemnării. În faţa marilor şocuri ale lumii, cetăţenii ne întreabă adesea: „Unde e Europa? Ce face Europa?”. Au început să o vadă ca pe o piaţă fără suflet. Or Europa nu e doar o piaţă, ea este un proiect. O piaţă e ceva util, dar nu trebuie să ne facă să uităm necesitatea frontierelor care protejează şi a valorilor care unesc. Naţionaliştii se înşeală atunci când pretind că ne apără identitatea retrăgându-ne din Europa; căci ceea ce ne reuneşte, ne eliberează şi ne protejează este civilizaţia europeană. Dar se înşeală şi cei care ar vrea să nu se schimbe nimic, pentru că nu ţin seama de temerile care ne străbat popoarele, de îndoielile care ne subminează democraţiile. Ne aflăm la un moment decisiv de răscruce pentru continentul nostru; un moment în care, colectiv, va trebui să reinventăm, politic şi cultural, formele civilizaţiei noastre într-o lume care se transformă. Este momentul Renaşterii europene. De aceea, rezistând tentaţiilor de închidere în sine şi de dezbinare, vă propun să construim împreună această Renaştere în jurul a trei mari ambiţii: libertatea, protecţia şi progresul.

Apărarea libertăţii noastre

Modelul european are la bază libertatea omului, diversitatea opiniilor şi a creaţiei. Libertatea noastră cea dintâi este libertatea democratică, aceea de a ne alege guvernanţii în vreme ce, la fiecare scrutin, puteri străine caută să ne influenţeze voturile. Propun să se creeze o Agenţie europeană de protecţie a democraţiilor care va furniza tuturor Statelor membre experţi pentru a proteja procesul electoral împotriva atacurilor cibernetice şi a manipulărilor. În acest spirit de independenţă, va trebui de asemenea să interzicem finanţarea partidelor politice europene de către puterile străine. Trebuie să interzicem, prin reguli europene, orice discurs de ură şi de violenţă pe Internet, deoarece respectul persoanei umane este fundamentul civilizaţie noastre de demnitate.

Protejarea continentului nostru

Având drept fundament reconcilierea internă, Uniunea Europeană a uitat să se aplece asupra realităţilor din lumea contemporană. Or nicio comunitate nu crează un sentiment de apartenenţă dacă nu are limite pe care să le protejeze. O frontieră înseamnă libertate în securitate. Noi trebuie să revizuim din temelii spaţiul Schengen: toţi cei care vor să participe la această reorganizare trebuie să îndeplinească anumite obligaţii de responsabilitate (controlul riguros la frontiere) şi de solidaritate (o politică unică de azil, cu aceleaşi reguli de primire şi de refuz peste tot). O poliţie de frontieră comună şi un oficiu european de azil, obligaţii stricte de control, o solidaritate europeană la care să contribuie fiecare ţară, sub autoritatea unui Consiliu european de securitate internă: în faţa migraţiilor, eu cred într-o Europă care îşi protejează atât valorile, cât şi frontierele.

Aceleaşi exigenţe trebuie să se aplice şi la apărare. În ultimii doi ani s-au realizat progrese importante, însă noi trebuie să dăm o orientare clară: un tratat de apărare şi de securitate va trebui să definească obligaţiile indispensabile ale fiecăruia, în acord cu NATO şi cu aliaţii noştri europeni: creşterea cheltuielilor militare, clauza operaţională de apărare reciprocă, Consiliul de securitate european în asociere cu Regatul Unit pentru a pregăti deciziile noastre colective.

Frontierele noastre trebuie de asemenea să asigure o justă concurenţă. Care putere din lume acceptă să continue schimburile cu cei care nu-i respectă niciuna din regulile sale? Noi nu putem să suportăm fără să spunem nimic. Trebuie să ne reformăm politica de concurenţă, să ne refondăm politica comercială: să sancţionăm sau să interzicem în Europa întreprinderile care aduc atingere intereselor noastre strategice şi valorilor noastre esenţiale, cum sunt normele de mediu, protecţia datelor şi plata corectă a impozitelor; şi să ne asumăm, în cadrul industriilor strategice şi a pieţelor noastre publice, o preferinţă europeană aşa cum o fac şi concurenţii noştri americani sau chinezi.

Regăsirea spiritului de progres

Europa nu este doar o putere de rang secund. Întreaga Europă este o  avangardă: ea a ştiut întotdeauna să definească normele progresului. Pentru aceasta, ea trebuie să susţină un proiect de convergenţă mai degrabă decât unul de concurenţă: Europa, locul în care s-a creat securitatea socială, trebuie să instaureze pentru fiecare lucrător, de la Est la Vest şi de la Nord la Sud, un scut social  care să-i garanteze aceeaşi remuneraţie la acelaşi loc de muncă şi un salariu minim european, adaptat la fiecare ţară şi discutat în fiecare an în mod colectiv.

Reaşezarea pe calea progresului înseamnă de asemenea să preluăm iniţiativa în lupta pentru mediu. Ne vom putea oare privi în ochi copiii dacă nu ne îndeplinim obligaţiile climatice? Uniunea europeană trebuie să-şi fixeze ambiţia – 0 carbon până în 2050, înjumătăţirea pesticidelor până în 2025 – şi să-şi adapteze politicile la această exigenţă: o Bancă europeană a climatuluipentru finanţarea tranziţiei ecologice; o forţă sanitară europeană pentru a reîntări controlul alimentelor noastre; împotriva ameninţării lobby-urilor, evaluarea ştiinţifică independentă a substanţelor periculoase pentru mediu şi sănătate… Acest imperativ trebuie să ne ghideze toate acţiunile: de la Banca Centrală la Comisia europeană, de la bugetul european la planul de investiţii pentru Europa, toate instituţiile noastre trebuie să aibă ca mandat climatul.

Progres şi libertate înseamnă să poţi trăi din munca ta: pentru a crea locuri de muncă, Europa trebuie să anticipeze. De aceea ea trebuie nu doar să reglementeze giganţii din sectorul digital, prin crearea unei supravegheri europene a marilor platforme (sancţionarea mai rapidă a nerespectării dreptului concurenţei, transparenţa algoritmilor lor…), dar şi prin finanţarea inovaţiei prin dotarea noului Consiliu European al inovaţiei cu un buget comparabil cu cel din Statele Unite, pentru a deveni vârful de lance al noilor revoluţii tehnologice, cum ar fi inteligenţa artificială.

O Europă care se proiectează în lume trebuie să privească şi către Africa, cu care trebuie să iniţiem un pact pentru viitor. Asumându-ne un destin comun, susţinându-i dezvoltarea în mod ambiţios şi nu defensiv: investiţii, partenariate universitare, educaţie pentru fete…

Libertate, protecţie, progres. Pe aceşti piloni noi trebuie să construim Renaşterea europeană. Nu îi putem lăsa pe naţionalişti, care nu au soluţii, să exploateze furia popoarelor. Nu avem dreptul să fim somnambulii dintr-o Europă vlăguită. Nu ne mai putem complace în rutină şi în invocaţii. Umanismul european înseamnă o exigenţă de acţiune. Iar cetăţenii, peste tot, cer să ia parte şi ei la schimbare. Vă invit să instaurăm, înainte de finele acestui an, o Conferinţă pentru Europa pentru a propune toate schimbările de care proiectul nostru politic are nevoie, fără niciun tabu, nici măcar revizuirea tratatelor. Această conferinţă va trebui să asocieze paneluri de cetăţeni, să discute cu universitarii, cu partenerii sociali, cu reprezentanţii religioşi şi spirituali. Ea va defini o foaie de parcurs pentru Uniunea Europeană care să traducă aceste mari priorităţi în acţiuni concrete. Vom avea dezacorduri, dar e mai bine oare o Europă încremenită sau o Europă care merge înainte, fie şi în ritmuri diferite uneori, şi care rămâne deschisă tuturor?

În această Europă, popoarele îşi vor recăpăta controlul asupra propriului destin; în această Europă, Regatul Unit, sunt sigur de aceasta, îşi va regăsi pe deplin un loc.

Cetăţeni ai Europei, impasul Brexit-ului este o lecţie pentru noi toţi. Haideţi să ieşim din această capcană, haideţi să dăm un sens alegerilor care se apropie şi o lecţie tuturor. Voi veţi decide dacă Europa şi valorile ei de progres trebuie să rămână mai mult decât o paranteză în istorie. Este alegerea pe care v-o propun, pentru ca împreună să trasăm calea Renaşterii europene.

Emmanuel Macron

Sursa:www.cursdeguvernare.ro