Din ciclul iniţiativelor de aflare în treabă, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, propune iniţierea procedurii de suspendare şi demitere a preşedintelui Băsescu, el avansând şi un calendar, vizând suspendare în preajma datei de 23 septembrie şi referendum de demitere în 2 noiembrie, ziua primului tur al prezidenţialelor.

Tăriceanu explică şi de de ce a ales data refendumului pentru data de 2 noiembrie: „Referendumul de demitere al Preşedintelui României va crea premise favorabile îndeplinirii cvorumului legal de 50%+1“.

Fostul premier aduce argumente precum declaraţia adoptată de Parlament în 25 iunie cu 344 de voturi „pentru“ prin care se cere demisia preşedintelui, precum şi comunicatul pe care l-a dat în calitate de preşedinte al Senatului, în 21 august, referitor la întâlnirea de la Palatul Cotroceni a şefului statului cu o delegaţie a PMP şi la declaraţiile făcute de Traian Băsescu ulterior la un post de televiziune.

Ca şi când iniţiativa de operetă ar putea avea succes, Tăriceanu precizează că  „a nu-mi crea un avantaj nemeritat faţă de ceilalţi competitori ...după suspendarea Preşedintelui, nu voi accepta să preiau funcţia de Preşedinte interimar al României, aşa cum prevede Constituţia, urmând ca această poziţie să fie ocupată de Preşedintele Camerei Deputaţilor“.

El mai spune că în zilele următoare iniţiatorii demersului vor da publicităţii „Cererea de suspendare“, textul pe baza căruia îi vor invita pe toţi parlamentarii să li se alăture pentru iniţierea procedurii de demitere a preşedintelui.

Evident, iniţiativa lui Tăriceanu pare a se înscrie în seria numeroaselor „găuri în apă“ fără urmări concrete. Importantă pare doar impresia pentru partidul tutelar, social-democrat.