Unul dintre subiectele fierbinţi care în alte ţări se discută public, dar în România doar pe la colţuri, este acela al posibilităţii de a obliga angajaţii să se vaccineze pentru a se putea întoarce fizic la lucru. Cum ar putea, de pildă, restaurantele „să-şi vaccineze tot personalul”, cum spune premierul Cîţu, în condiţiile în care vaccinarea este facultativă? Articolul de faţă prezintă subiectul din mai multe unghiuri, pentru a vedea ce este permis şi ce nu în relaţia angajator-angajat, via vaccin.

După cum arată lucrurile acum, vaccinarea populaţiei împotriva Covid-19 va intra în impas, iar autorităţile vor trebui să rezolve o mare problemă: cum vom atinge mult dorita „imunitate de grup” în condiţiile în care nu vor fi suficienţi oameni care să se imunizeze?

În acelaşi timp, presiunea tot mai mare pentru redeschiderea unor sectoare economice care agonizează de mai bine de un an reclamă şi alte soluţii decât cele deja testate. În urmă cu două zile, premierul Cîţu a spus că ia în calcul ca restaurantele „care-şi vaccinează tot personalul” să dobândească „un statut special”, adică deschiderea/redeschiderea acestora să nu mai fie legată de rata de infectare dintr-o anumită localitate.

Tot premierul s-a mai referit şi la posibilitatea companiilor private de a-şi amenaja propriile centre de vaccinare.

Chiar dacă la nivel oficial subiectul este unul tabu, asta nu înseamnă că nu se discută în societate: Pot fi obligaţi angajaţii să se vaccineze de către managerii companiilor? Poate fi vaccinarea anti-COVID o condiţie pentru ca angajatul să fie primit înapoi la serviciu? Două întrebări la care juriştii încearcă să dea răspunsuri.

După ce asculţi declaraţiile premierului Cîţu, nu poţi să nu te întrebi cu ce mijloace îşi vor motiva patronii de restaurante sau hoteluri angajaţii să se vaccineze, pentru a putea dobândi acel „statut special”.

Sau ce miză ar avea să deschizi centre de vaccinare în cadrul companiilor private, în condiţiile în care acum numărul dozelor disponibile în România este mai mare decât numărul celor care s-au înscris în platformă? Altfel spus, cine ar vrea să se vaccineze o poate face într-un centru clasic, nu trebuie să-i vină doctorul cu seringa la poarta fabricii.

De altfel, dacă stai de vorbă cu profesionişti în dreptul muncii, care lucrează cu mari companii din România, vei afla că foarte mulţi manageri, şi nu doar din HORECA, caută posibilităţi legale pentru a-şi determina, într-un fel sau altul, angajaţii să se vaccineze. Şi să se întoarcă la serviciu.

Subiectul este aşadar unul dintre cele mai importante pentru mediul privat.

În mod legitim, soluţia trebuie să ţină seama atât de obligaţia legală a angajatorului de a proteja sănătatea TUTUROR angajaţilor, cât şi de dreptul acestora de a face ce vor cu viaţa lor privată. Iar dacă peste toate acestea mai pluteşte şi pericolul falimentului cauzat de restricţii, problema devine cu atât mai actuală.

Subiectul vaccinării obligatorii a angajaţilor este o preocupare şi în alte ţări din vestul Europei. Un sondaj din Marea Britanie arată că mai mult de jumătate dintre manageri ar vrea să poată impune vaccinarea obligatorie pentru angajaţi, potrivit unui sondaj făcut de Chartered Management Institute.

Aproape jumătate dintre cei întrebaţi au spus că accesul în birouri ar trebui restricţionat pentru cei care refuză să se vaccineze din motive non-medicale, iar o cincime dintre manageri spun că testele de covid vor fi obligatorii pentru angajaţii care se reîntorc la muncă.

Dezbaterea, care în Marea Britanie are un nume elocvent „No jab, no job”, a fost temperată de premierul Boris Johnson care recunoaşte totuşi că sunt probleme etice. Pe lângă cele legale, desigur.

În primul rând ar fi vorba de discriminare, de împărţire a oamenilor între vaccinaţi şi nevaccinaţi, iar, într-o societate democratică, nimeni nu ar vrea să-şi atârne o astfel de tinichea de coadă. Sau nu ar vrea decât în anumite condiţii.

O soluţie apărută în Marea Britanie ar putea fi introducerea unor clauze referitoare la vaccinare în contractele noi semnate. „Soluţia” este însă discutabilă din mai multe puncte de vedere: în primul rând cu ce drept ar putea un manager să-l întrebe pe un candidat la un job dacă este sau nu vaccinat? Şi ce face dacă acesta nu vrea să răspundă? Vaccinarea este totuşi (şi) un subiect de viaţă privată.

Ar mai putea fi menţionat exemplul regiunii Galiţia din Spania care a vrut să impună vaccinarea obligatorie. Curtea Constituţională a Spaniei a suspendat însă această lege dată de autorităţile din Galiţia.

Ca să ne întoarcem în România şi la întrebarea din titlu, „pot fi obligaţi angajaţii să se vaccineze?”, răspunsul simplu ar fi „nu”. Realitatea a dovedit însă că la probleme complexe răspunsurile sunt complexe. Deci ne-am pripi dacă am spune „nu”.

„Avem un cadru legal care să permită angajatorilor să facă distincţia între vaccinat şi nevaccinat?”

Pentru că prima problema care se ridică aici este una de discriminare, l-am întrebat pe Asztalos Csaba, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cum vede lucrurile.

„Articolul 53 din Constituţie spune clar că restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi se poate face doar prin lege şi numai dacă se impune în situaţii definite clar, cum ar fi apărarea securităţii naţionale, a sănătăţii publice şi aşa mai departe. Deci întrebarea care se pune este: avem o lege care să permită angajatorilor să facă distincţia între vaccinat şi nevaccinat? Răspunsul este nu”, mi-a explicat preşedintele CNCD.

Mai departe, spune Asztalos Csaba, dacă statul îşi asumă o astfel de lege atunci scopul trebuie să fie clar şi anume prevenirea răspândirii bolii, iar argumentul ar fi că cei care refuză vaccinarea i-ar pune în pericol pe ceilalţi.

O opinie în acest sens mi-a oferit şi Elena Monica Preoţescu, avocat senior specializat în dreptul muncii, din cadrul firmei internaţionale de avocatură_ DLA Piper Dinu:

„În momentul de faţă, cadrul legal prevede că vaccinarea nu este obligatorie. În anumite sectoare, precum HORECA, încurajarea vaccinării ar putea fi posibilă, însă numai prin emiterea unor acte normative speciale - prin care vaccinarea să fie una din condiţiile în vederea relaxării restricţiilor privind exercitarea activităţii la locul de muncă (cel obişnuit, pre-pandemie).

În lipsa unor astfel de reglementări, însă, stimularea/ încurajarea vaccinării de către angajatori rămâne discutabilă (putând să atragă riscuri pentru angajator) şi, deci, trebuie analizată cu mare grijă - impunerea vaccinarii nefiind legal posibilă”.

Cu alte cuvinte, pentru a exista vaccinare obligatorie ar trebuie ca statul să emită o legislaţie în acest sens, foarte bine motivată. De asemenea, dacă renunţăm la noţiunea de obligativitate şi vorbim de „stimulare”, şi aceasta ar trebui să fie reglementată astfel încât angajatorul care ar dori, de pildă, că ofere nişte avantaje angajaţilor vaccinaţi (pe care cei nevaccinaţi nu le-ar primi) să fie acoperiţi legal.

Pentru că avem următoarea situaţie (teoretică): un angajator îi oferă o recompensă, de orice natură, angajatului care se vaccinează, iar acesta este unul dintre ghinioniştii din categoria 0,0000X% care păţeşte un necaz (să-i zicem tromboză).

La un eventual proces, judecătorii vor trebui să vadă în ce măsură stimulentul oferit de angajator a influenţat consimţământul angajatului pentru a se vaccina. „Sigur, există şi acest risc. Deci trebuie mare grijă şi în ceea ce priveşte oferirea acestor stimulente pentru ca angajatorii şi angajaţii să fie acoperiţi legal”, mi-a spus un jurist specializat pe dreptul muncii de la o companie multinaţională din România.

Sursa: www.hotnews.ro