România ocupă primul loc într-un top european negativ, întrucât 22% dintre familiile de români nu deţin toaletă şi sală de baie (sau duş) în interiorul locuinţelor, potrivit unui raport întocmit de Eurofound.

Raportul publicat de Eurofound se intitulează ”Locuinţe neadecvate din Europa: Costuri şi consecinţe”. Eurofound - Fundaţia Europeană pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de muncă (European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions) - este o agenţie europeană tripartită, care are rolul de a furniza consultanţă în domeniul politicilor sociale şi politicilor din domeniul muncii. Eurofound a fost înfiinţată în 1975 cu misiunea de a planifica şi de a implementa condiţii de trai şi de muncă mai bune în Europa.

Priorităţile politicilor din domeniul locuinţelor în statele membre UE

Un obiectiv central al politicilor europene din domeniul locuinţelor constă în construirea unor locuinţe accesibile pentru cele mai vulnerabile categorii din populaţie. În nouă ţări (Croaţia, Cipru, Cehia, Finlanda, Polonia, Portugalia, România, Spania şi Slovenia), categoriile vulnerabile sunt menţionate în legislaţie în termeni generali, care nu identifică şi nu specifică un anumit grup social.

Multe ţări europene citează, de asemenea, probleme generate de calitatea scăzută a locuinţelor (Croaţia, Cehia, Franţa, Letonia şi Lituania), ineficienţă energetică (Estonia, Ungaria şi România), lipsa unui cadru eficient pentru politicile din domeniul locuinţelor (Cehia, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia) şi discriminări ale grupurilor vulnerabile (Austria, Bulgaria şi Suedia), atunci când vorbesc despre obstacolele majore din calea construirii unor locuinţe adecvate.

Lipsa utilităţilor de bază

Al treilea raport EQLS (European Quality of Life Surveys) notează că doar 3% din populaţia din UE trăieşte fără să beneficieze de utilităţile de bază, iar în spatele unei medii europene destul de ridicate, există diferenţe mari între ţările din Europa. 

Potrivit Eurofound, utilităţile de bază sunt absente în special în România, o ţară în care 22% din populaţie nu deţine toaletă şi sală de baie/ duş în interiorul locuinţelor. Pe locurile următoare în acest top negativ se află Letonia, Bulgaria, Lituania şi Polonia.

Probleme structurale ale locuinţelor 

Prezenţa unor probleme structurale reprezintă o problemă comună la nivel european. În medie, 12% dintre rezidenţii europeni au raportat crăpături în pereţi, găuri în acoperişuri, iar 9% dintre europeni trăiesc în locuinţe în care lemnul de la ferestre, uşi şi podele a putrezit. 14% dintre rezidenţii din UE au spus că nu îşi permit să îşi încălzească suficient locuinţele. Problemele structurale sunt, în medie, cel mai des întâlnite în Cipru, unde 51% dintre case prezintă deficienţe structurale. România, cu un procent de 30% din acest punct de vedere, se află la mijlocul clasamentului. Vecinele ei de clasament sunt Ungaria şi Croaţia. Problemele structurale sunt cel mai puţin întâlnite în Austria şi Suedia, unde 92% dintre rezidenţi au spus că nu au astfel de probleme. 

Lipsa spaţiului

Lipsa spaţiului este problema cel mai des raportată la nivelul UE atunci când vine vorba de locuinţe: în medie, 15% dintre rezidenţii europeni raportează ”lipsa de spaţiu” şi 14% spun că nu deţin grădină, balcon sau terasă. Inadecvările din punctul de vedere al spaţiului sunt cel mai des raportate în Letonia, unde 31% dintre rezidenţi au raportat una dintre cele două probleme următoare - ”lipsa de spaţiu” şi ”lipsa spaţiului din exteriorul locuinţei”. 7% dintre letoni au raportat ambele probleme. România se află la jumătatea clasamentului, cu puţin peste 20 de procente, şi este vecină de clasament cu Germania şi Ungaria. Slovenia este ţara în care lipsa spaţiului este cel mai puţin resimţită - 86% din populaţia sa nu a raportat nicio problemă din acest punct de vedere.

Privaţiuni severe ale locuinţelor 

Rata privaţiunilor severe ale locuinţelor, aşa cum este ea raportată de Eurostat pe baza datelor EU-SILC, este definită ca procentul dintr-o populaţie care trăieşte în locuinţe supraaglomerate (definitive pe baza obiectivă a disponibilităţii de camere pentru rezidenţi) ce prezintă cel puţin una dintre privaţiunile severe - acoperiş găurit, igrasie şi lemnărie putrezită, absenţa sălii de baie şi a duşului şi absenţa toaletei în interior - sau care este considerată prea întunecată. În medie, 5% dintre rezidenţii europeni sufereau în 2013 de pe urma unor privaţiuni severe ale locuinţelor. Cel mai mare procent din populaţiile europene care suferă de privaţiuni severe ale locuinţelor a fost raportat în România (23%). Pe locurile următoare se află Ungaria (17%) şi Letonia (16%). La polul opus se află Finlanda, Olanda şi Belgia, ţări în care acest procent este sub 1%. Ungaria este singura ţară în aceste privaţiunile severe ale locuinţelor au crescut cu aproape trei puncte procentuale faţă de 2007. În Italia, această creştere a fost de 1,8% în perioada 2008-2013.

Factori de risc pentru inadecvările locuinţelor

Îmbunătăţirea medie în ceea ce priveşte calitatea locuinţelor nu s-a produs încă la nivelul tuturor ţărilor europene, între care există diferenţe care, în funcţie de criterii, pot fi uneori considerabile. România ocupă din nou primul loc într-un top negativ, care ţine cont de doi factori - rata privaţiunilor severe în rândul populaţiei totale şi în rândul persoanelor care câştigă mai puţin de 60% din venitul mediu naţional. România este urmată în acest top de Ungaria şi Polonia.

Datele transmise de EQLS confirmă articolele din literatura de specialitate, potrivit cărora populaţiile sunt disproporţionat afectate de inadecvările locuinţelor. În 2008, un studiu realizat de cabinetul Navarro şi Ayala, de exemplu, a arătat că incidenţa privaţiunilor locuinţelor este puternic asociată cu venitul, însă această asociere variază în funcţie de elementele deficitare dintr-o locuinţă. Absenţa utilităţilor de bază este puternic asociată cu veniturile mici. Potrivit EQLS, aproape jumătate din totalul populaţiei din România (47%) şi Bulgaria (44%) nu deţin o toaletă acţionată cu apă curentă în interiorul locuinţelor.

Costurile reparaţiilor

Costul mediu al reparaţiilor pentru fiecare deficienţă a unei locuinţe depinde de la o ţară la alta şi de la o problemă la alta. Unele dintre costuri, precum ameliorarea eficienţei energetice a casei, probleme de spaţiu şi eradicarea igrasiei, sunt de obicei mai ridicate. Există multe exemple la nivel european despre costurile unor proiecte de reparaţii individuale şi colective. De exemplu, ameliorarea eficienţei energetice a unui bloc cu 100 de apartamente din Lituania, inclusiv izolarea exterioară şi înlocuirea sistemului de încălzire, poate fi realizată cu un cost de 500 de euro per apartament. Costurile variază de la o ţară la alta, fiind puternic influenţate de diferenţele de venituri şi de preţurile materialelor. Cheresteaua e mai scumpă în Cipru decât în Polonia, iar salariul unui muncitor în construcţii este mult mai mic în Portugalia decât în Irlanda. De asemnenea, diferenţele de preţuri trebuie luate în considerare. Indicatorul parităţii puterii de cumpărare din domeniul construcţiilor arată faptul că preţurile (costurile) variază semnificativ în Europa. O aceeaşi lucrare din construcţii care este realizată în Suedia costă, în medie, de 1,6 ori mai mult decât media din UE şi de 4,2 ori mai mult decât în România.

Analiza cost-benefit pentru cele 28 state membre UE

În Europa, aproximativ 10% din totalul locuinţelor prezintă cel puţin trei inadecvări ale locuinţelor dintr-un total de şase probleme, utilizate în alcătuirea modelului de analiză. Astfel de locuinţe pot fi considerate ”sever inadecvate” pentru rezidenţii lor. Cel mai mare procent de locuinţe inadecvate se află în Letonia (30%), Estonia (21%) şi România (19,8%). La polul opus se află ţările scandinave, Austria, Slovenia, Luxemburg şi Olanda.

Un alt indicator care merită discutat este costul relativ pentru societate per locuinţă pentru fiecare stat mebru. Acesta reprezintă costul total anual pentru societate împărţit la numărul total de locuinţe. Cu cât costul este mai mare, cu atât beneficiul potenţial va fi mai mare pentru societate per cap de locuitor, dacă sunt făcute reparaţii la nivelul locuinţelor. În acest clasament, România se află în coada clasamentului european, cu un cost relativ pentru societate per locuinţă de 1.322 de euro. Ţara noastră este depăşită de Portugalia şi depăşeşte la rândul ei uremătoarele state: Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Marea Britanie.