Vinerea Mare este zi de mare doliu a întregii creştinătăţi, este ziua în care Hristos a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru mântuirea neamului omenesc. Această zi de vineri este penultima zi din Postul Paştilor şi se mai numeşte şi Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă, pentru că e zi de post negru pentru toţi credincioşii.

În această zi, în toate bisericile ortodoxe se va scoate Sfântul Epitaf, adică o icoană ţesută pe material textil pe care este reprezentată coborârea lui Hristos de pe Cruce şi punerea Mântuitorului în mormânt. Astfel, bisericile devin loc de pelerinaj al credincioşilor care aduc flori şi le pun pe masa din biserică, ca pe un mormânt. Aceasta este ziua în care se tămăduieşte sufletul de păcat şi se spune că până şi cei blestemaţi se pot vindeca.

Inainte de slujba Deniei, dar şi în timpul ei are loc aşa-numita „trecere pe sub masă”, o trecere pe sub masa acoperită de flori, ce reprezintă mormântul simbolic al lui Iisus. Creştinii trec în genunchi pe sub Masă, acesta însemnând gestul suprem de pocăinţă pentru păcatele lor. O altă interpretare a trecerii pe sub Masă este coborârea în mormânt a lui Isus Hristos, cel care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor neamului omenesc.

La Denia din Vinerea Mare sunt retrăite de către credincioşi toate patimile lui Hristos, care odată ce este trădat de către Iuda, este arestat în Grădina Ghetsimani şi purtat de la Ana la Caiafa, până ajunge în cele din urmă la judecată în faţa guvernatorului Pilat din Pont. În această zi este retrăită de către credincioşi judecata lui Iisus, moment în care se reaminteşte că deşi Pilat a afirmat că nu îi găseşte nicio vină Mântuitorului, la cererea insistentă a mulţimii asmuţite de arhierei, Iisus a fost osândit la moarte prin răstignire pe cruce. Astfel, sunt reamintite credincioşilor, patimile suferite de Hristos şi felul în care el rabdă bătăile, loviturile de bici, ocările şi batjocură, iar ca semn al desăvârşitei smerenii, Mântuitorul nu s-a plâns nici atunci când a primit cea mai grea pedeapsă, cea a răstignirii pe cruce.

Astfel, din obiect de tortură şi de osândă, crucea va deveni, odată cu jertfa lui Isus, emblemă a creştinismului, semn de cinstire şi de preţuire, altar de jertfă, prin care Mântuitorul a împăcat lumea cu Dumnezeu.

SURSA: Lectia de istorie