Până în urmă cu opt luni, Boala Lyme mi se parea o chestie exotică, ceva departe, o boală făcută vedetă de suferinţa regretatului actor Şerban Ionescu. Suspectam atunci dorinţa de publicitate a apropiaţilor actorului şi mă întrebam ce rău poate face o gâză oarecare.
Dar,din nefericire, am luat contact cu realitatea dură a unei boli nerecunoscute de România, a unei boli pentru care sistemul de sănătate românesc nu decontează niciun leu din analizele medicale de diagnosticare şi nici din tratamentul medicamentos, un tratament extrem de lung şi de costisitor. În drumurile la tot felul de medici faimoşi de la Bucureşti am aflat că Borrelioza sau Boala Lyme face tot mai multe victime în România.
Sistemul medical românesc nu recunoaşte această boală şi, în consecinţă, nici nu a inclus analizele acestei boli pe lista celor decontate de Casa de Asigurări de Sănătate.
În plus, nici medicii nu acceptă acest diagnostic şi trimit pacienţii care încearcă să sugereze o astfel de boală direct la...psihiatru.
Căpuşa care te trimite în cărucior
Dar, din nefericire este o boală ciudată, înşelătoare, dură, o boală care îi pune la pământ pe cei slabi. Ruda mea, care a avut ghinionul să se îmbolnăvească de aşa ceva, este o femeie tânără (abia a împlinit 35 de ani), cadru didactic, activă, energică şi, ceea ce este mai important, foarte sănătoasă. A avut ghinionul ca în urmă cu un an să fie muşcată de o căpuşă. Căpuşă „adunată” dintr-un parc din Ploieşti!!!
A fost la Spitalul Judeţean, unde o asistentă i-a scos gângania, i-a dat cu spirt şi gata. Muşcătura nu s-a inflamat şi totul părea normal. Normal până în preajma sărbătorilor de iarnă, când au început să îi amorţească picioarele. Întâi un pic, apoi mai des, ca după câteva săptămâni să nu mai poată folosi picioarele, aproape deloc.
A ajuns la un neurolog respectat din Spitalul Judeţean care i-a spus că nu are nimic. Nimic, dar la 35 de ani femeia nu mai putea să meargă şi nici vorbă să mai poată ajunge la serviciu.
Au urmat internări la Bucureşti, la tot felul de spitale (inclusiv la Institutul Matei Balş), iar medicii au tratat-o de tot felul de diagnostice şi i-au aplicat tot felul de tratamente. Nimic...nicio ameliorare.
Mai mult, un medic renumit i-a spus că trebuie să meargă la psihiatru pentru că nu are nimic, iar analizele ies bune.
Dar ea nu mai putea merge, avea nevoie de ajutor pentru a ajunge la toaletă, iar starea era din ce în ce mai gravă! Mai mult zilele de concediu medical acceptate de CAS expiraseră şi s-a trezit cu dosarul făcut pentru a primi pensie de boală.
Într-un final, un medic i-a recomandat să facă analizele pentru Borrelia deoarece i s-au părut ceva modificări la anumite valori.
După căutări pe internet, am reuşit să ajungem la unul dintre cei cinci- şase medici din România care acceptă acest diagnostic şi care ştiu să aplice tratamentul corect.
Doctoriţa a sfătuit-o să accepte orice diagnostic pus de alţi medici pentru a putea obţine o pensie de boală şi a avertizat-o că tratamentul care va urma este foarte scump şi de durată.
Iar impact a fost cu preţul analizelor recomandate pentru a diagnostica Lyme: 1800 de lei, niciun leu decondat de CAS!
Mai mult tratamentul LUNAR (antibiotice plus suplimente nutritive) ajunge la suma de 2000 de lei
Lyme, inamicul necunoscut care te poate afecta şi pe tine!
Boala Lyme afectează câteva zeci de mii de români, iar numărul lor creşte,autorităţile neluând în seamă răspândirea căpuşelor.
Mai grav este că Lyme se poate transmite şi prin transfuzii de sânge. Ar trebui luate măsuri pentru a impiedica transmiterea maladiei în acest mod de la om la om.
Lyme este o boală infecţioasă la fel ca tuberculoza sau HIV, iar tratamentul pe termen lung în faza cronică a bolii Lyme este comparabil cu cel aplicat acestora.
Este necesar ca boala Lyme să fie inclusă pe lista acestor boli infecţioase. Boala Lyme este recunoscută ca o zoonoză, dar statul român nu a dat dovadă că luptă împotriva acestui flagel (prevenţia este ca şi inexistentă, se folosesc teste cu rezultate neconcludente, cercetarea lipseşte iar accesul la îngrijire şi tratament este negat).
In cazul maladiei Lyme s-a demonstrat necesitatea prescrierii de antibiotice pentru o perioadă determinată (în cazul depistarii precoce a bolii – stadiul I) şi pentru perioade mari de timp, mai multe luni sau mai mulţi ani de zile, atunci când boala a fost depistată târziu deja în fază cronică ( stadiul II si III ) şi când sunt necesare antibiotice pe termen lung.
Absenţa tratamentului cu antibiotice duce la proliferarea bacteriei în corpul bolnavului şi cauzează boli reumatice, paralizii etc. şi de multe ori duce la clasificarea bolnavului cu dizabilităţi grave. Din punct de vedere financiar costul pentru antibioticele prescrise chiar şi pe termen lung este semnificativ mai mic decât cel pentru medicamentele prescrise persoanelor declarate deja cu dizabilitati permanente.
Aplicat corect, tratamentul poate readuce pacientul la o viaţă normală şi salvează statul de bani cheltuiţi pentru pensii şi ajutoare acordate persoanelor cu dizibalităţi.
Lyme- boala cu o mie de feţe
Fiecare pacient bolnav de Lyme “trăieşte” boala după propriul tablou de simptome. Există nişte manifestări comune, dar în rest pentru fiecare pacient contează în mod diferit vechimea bolii, numărul de agenţi patogeni care au provocat infecţia, dar şi sistemul imunitar al individului sau tratamentele urmate până la depistarea efective a bolii care este infecţioasă la origine şi inflamatorie ca expresie
Simptome precum dureri articulare, inflamaţii ale articulaţiilor vor orienta cadrele medicale spre diagnostice reumatoide sau artritice, în timp ce oboseala, scăderea acuităţii vizuale, durerile musculare şi migrenele vor direcţiona investigaţiile pe ale piste.
Din păcate, simptomele primului stadiu sunt rareori luate în considerare de către pacienţi deoarece în România, durerile musculare şi articulare, durerile de cap sau simtomele asemănătoare gripei nu împing pacienţii către medic până nu devin insuportabile, iar fenomenul de tratare acasă cu antigripale după ureche este foarte raspandit.
Abia în stadiul al doilea al bolii, când durerile cresc în intensitate şi apar amorţeli persistente sau paralizii, pacienţii încep să pună întrebări, să facă investigaţii medicale. Odată ajunşi aici, procesul de diagnosticare durează foarte mult, ceea ce se traduce, de multe ori, în diagnosticare în stadiul al treilea, cel de boală cronică, unde sunt afectate deja şi memoria, inima, starea de spirit sau procesul de vorbire, iar celelalte simptome se agravează, generând dureri foarte mari.
Cine este vinovat pentru aceste situaţii, în care pacienţii ajung să se chinuie ani în şir sau chiar să îşi piardă viaţa? In primul rând sistemul medical românesc, care nu informează şi nu acoperă astfel de analize. In al doilea rând pacienţii care nu conştientizează riscurile la care se expun tratându-se acasă, dar nu în ultimul rând, medicii, care nu sunt pregătiţi pentru a diagnostica şi trata o astfel de boală în România.
Important este că nu toate căpuşele transmit bacteria! Dar, din păcate, numărul cazurilor creşte de la an la an, iar durata procesului de diagnosticare este definitorie pentru viaţa pacientului. Poate că parlamentarii avizi de voturi vor lua în considerare pericolul Lyme şi vor iniţia legislaţia necesară, astfel încât, Borrelioza să fie acceptată de sistemul medical românesc, iar analizele şi tratamentele să fie decontate de CAS. Nu de alta, dar şi bolnavii cu Lyme au plătit taxele cerute de stat.
Dacă aţi avut sau aveţi probleme cu această boală aşteptăm mesajele dvs pe adresa [email protected]
