În ultimii 20 de ani, elevii români au fost supuşi la tot felul de schimbări ale sistemului de învăţământ. S-au modificat testele naţionale, examenele de bacalaureat, s-a inventat clasa zero, s-au introdus tot felul de materiale alternative...Nimeni din conducerea Ministerului Învăţământului nu s-a întrebat dacă elevii români mai pot face faţa acestor modificări.
Ultima ispravă a ministrului Remus Pricopie, un personaj nu tocmai prieten cu limba română, o reprezintă anunţul potrivit căruia şcolarii vor fi supuşi unor evaluări naţionale la sfârşitul claselor a doua, a patra şi a şasea. Motivul: stabilirea nivelului de pregătire al elevilor pentru a nu se mai repeta situaţiile în care foarte mulţi absolvenţi de clasa a opta obţin note sub 5 la evaluarea naţională.
Interesant este că ministrul nu spune nimic despre evaluarea...cadrelor didactice. Nu pomeneşte un cuvinţel despre hoardele de aspiranţi la un post cald de profesoraş care nu reuşesc să obţină măcar nota 5. Cum le putem cere copiilor noştri performanţă când profesorul de matematică a luat la examen un amărât de 4, iar cel de română nu a reuşit să obţină nota 6? Sau cum am putea avea elevi cu note mari când cadrele didactice cu rezultate deosebite (rezultate reflectate în notele elevilor la examene sau olimpiade naţionale şi internaţionale) primesc acelaşi salariu ca profesoraşul care dă note mici la o clasă întreagă pentru ca părinţii micuţilor să apeleze la pregătirea suplimentară a elevilor, bineînţeles contra cost?

Fără examene în Germania şi Danemarca

În comparaţie cu învăţământul românesc, o cunoştinţă îmi povestea despre sistemul similar din Germania. Acolo, elevii au parte de o evaluare, pe baza notelor obţinute în timpul anului şcolar, la sfârşitul clasei a patra. Atunci urmează împărţirea elevilor, ca să spunem aşa. O parte vor merge spre învăţământul teoretic, iar cealaltă spre învăţământul vocaţional, echivalent într-un fel cu fostele şcoli de meserii de la noi.
Sigur veţi spune că aşa este în Germania. Atunci vă propun să vorbim despre sistemul danez, considerat cel mai performant din lume. Acolo copiii au parte de un an de învăţământ preşcolar plus 9 ani de învăţământ obligatoriu. La final, elevii optează pentru învăţământul universitar sau pentru cel non universitar.
Fără examene stresante, fără evaluări idioate corectate de profesori subiectivi.
În plus, ne mirăm când aflăm că vreun copil plecat cu părinţii din ţară este înscris la noua şcoală din străinătate într-o clasă superioară celei pe care o părăsise în România. Ne miră şi ne mândrim cu învăţământul românesc. Dar nu ne punem problema că de fapt nivelul de cunoştinţe pentru un elev de zece ani ar trebui să fie cel din Spania, Italia sau Franţa.

De mai bine de 20 de ani asistăm la experimentele diverşilor miniştri fără ca cineva să îi întrebe şi pe elevi dacă mai pot. Dacă nu s-au săturat să care zilnic ghiozdanul plin de caiete speciale, culegeri şi manuale alternative. Dacă mai pot învăţa zilnic la zeci de materii inutile sau dacă mai pot lucra sute de exerciţii de matematică sau chimie.

Dar până când la şefia ministerului va veni un părinte, copiii noştri vor fi cobaii intereselor obscure ale celor care concep manuale sau ale miniştrilor care vor să îşi lege numele de reforme menite să le facă viaţa din ce în ce mai grea elevilor.

Până atunci, potrivit ministrului Pricopie, elevii vor fi evaluaţi la finalul claselor a II-a, a IV-a şi a VI-a. Elevii de clasa a II-a vor fi testaţi la scris-citit şi matematică, elevii de clasa a IV-a – la limba română/ limba materna – înţelegerea textului scris şi matematică, iar elevii de clasa a VI-a – la limba şi comunicare, respectiv matematică şi ştiinţe.Rezultatele evaluării vor face parte din portofoliul educaţional al elevului.