În Irlanda de Nord, tensiunile au fost sporite de continua nesiguranţă în ce priveşte Brexitul, apropiata ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Aici, oamenii sunt în doliu după moartea tinerei jurnaliste Lyra McKee, împuşcată în timp ce relata despre ciocnirile din oraşul Derry. Uciderea ei de către un grup paramilitar a fost prima crimă de acest gen în cei 21 de ani scurşi de la semnarea Acordului de Pace din Vinerea Mare, acord care a marcat încheierea deceniilor de violenţă mortală cunoscute drept era „Tulburărilor”.

Acordul din 1998 a dus la deschiderea graniţei dintre Irlanda de Nord şi Republica Irlanda, ambele membre ale Uniunii Europene. Iar cei care locuiesc de-a lungul frontierei vor ca aceasta să rămână deschisă, considerând că o graniţă dură va duce nu numai la sporirea violenţei, ci şi la înteţirea contrabandei.

Seamus Murphy se numără printre cei care sunt, ca să folosim un eufemism, foarte furioşi că oamenii discută fie şi despre posibilitatea ca cele mai negre temeri ale lor să poată deveni realitate.

Din casa sa din Republica Irlanda, Seamus Murphy îi arată prietenului său Peter pe unde trece graniţa irlandeză. Pentru ei, Brexitul e un subiect constant de discuţie şi de îngrijorare. Şi un pic de umor cinic nu strică: „Ar fi ilegal ca Ogy să-şi plimbe căţelul de la casa aceea până la acei pini. Fiindcă odată ce a trecut de pini, e în Republica Irlanda, dar câinelui nu i s-ar permite să intre în ţară. Ar trebui să facă vaccin antirabic. Şi nu sunt sigur că Ogy ar respecta această regulă. Am îndoielile mele în privinţa asta.”

Aici, în zona de graniţă Armagh, oamenii nu ţin foarte mult la reguli. Seamus Murphy spune că în tinereţea lui contrabanda făcea parte din viaţa de zi cu zi. Deşi de cele mai multe ori bunurile în cauză erau destul de nevinovate: detergent, unt sau câteva oi.

„Aproape toţi cei care au peste 50 de ani se pricep la contrabandă. Când eram copii, îi admiram pe contrabandişti. Erau legende, adevăraţi Robin Hood în regiunea noastră. Aşa că niciun contrabandist n-a fost condamnat. Contrabanda era o ocupaţie perfect respectabilă”, spune Seamus Murphy.

Mick - care preferă să-şi ţină secret numele de familie - spune că şi el făcea contrabandă pe atunci. Şoferul de camion îşi trecea marfa peste graniţa irlandeză pe drumuri de ţară, evitându-i pe vameşi cu totul.

El consideră că Brexitul va aduce cu sine taxe vamale şi diferenţe de preţ, iar acest lucru va încuraja din nou contrabanda: „Aici n-ai cum să controlezi graniţa. Sunt prea multe drumuri lăturalnice. Poţi să treci graniţa prin 200-300 de locuri. În decursul anilor, n-au reuşit s-o acopere. Armata britanică n-a fost în stare, când erau aici, mă-nţelegeţi. Deci dacă Brexitul se materializează vreodată, ar trebui s-o sigileze”.

Pe vremuri, aceste depozite aflate chiar lângă graniţă erau folosite în cadrul contrabandei cu vite, grâne, păcură şi alte produse, până când uniunea vamală a Uniunii Europene şi graniţele deschise le-au făcut neprofitabile. Însă gangsterii continuă să opereze în regiune şi ar putea profita de pe urma Brexitului.

„Pericolul e considerabil. Există oameni care au acces la sute de mii de lire de investit în bunurile cu care vor să facă contrabandă. Şi tot aceştia sunt cei care au legături cu grupuri infracţionale. Lucrează mână în mână, exact cum au colaborat mereu bandele de infractori, mai ales în domeniul ţigărilor, importând în mod ilegal ţigări din Europa de Est, din Lituania şi din Spania”, spune Seamus Murphy.

După Brexit, ar putea fi mai lucrativ pentru aceste bande să aducă prin contrabandă vite din Marea Britanie în Irlanda, ţara vecină, apoi să le vândă cu un preţ mai mare în Uniunea Europeană.

Singurul mod de a-i opri ar fi controale mai aspre la vamă. Însă politicienii avertizează că acest lucru ar putea, de asemenea, reaprinde conflictul din Irlanda de Nord.

„Brexitul are potenţialul de a ne face să revenim la această situaţie. Dacă există la graniţă orice infrastructură legată de control vamal, există potenţialul întoarcerii la acele zile întunecate”, spune Justin McNulty, membru al Adunării Irlandei de Nord. „Iar acest lucru e foarte îngrijorător pentru oameni. Din acest motiv este imperativ să nu ne întoarcem la graniţele din trecut”, adaugă politicianul.

Un fost birou vamal britanic e o relicvă a acelui trecut. Conor Patterson, membru al Camerei de Industrie şi Comerţ din Newry, îşi aminteşte că pe vremuri dura uneori o zi întreagă până când un camion trecea prin vamă. Cu toate că pe atunci se făcea mai puţin comerţ între Irlanda de Nord şi Republica Irlanda.

Conor Patterson, Camera de Industrie şi Comerţ din Newry: „Această facilitate a fost construită aici într-o zonă sigură. Avem camere de supraveghere. Aveam, foarte aproape, militari britanici. Facilitatea dinainte fusese distrusă de o bombă a IRA, care a ucis nouă oameni. Acestea au fost de fapt originile conflictului politic. De-asta în Irlanda de Nord au servit 300 000 de soldaţi britanici în decursul conflictului de 30 de ani”.

Unii susţinători ai Brexitului spun că răspunsul la această problemă e o „graniţă inteligentă”, cu camere cu infraroşu şi senzori de mişcare. Însă sunt şi localnici care se opun foarte puternic acestei idei.

„Orice tehnologie instalată la această graniţă nu va dura nici 24 de ore”, avertizează Seamus Murphy. „Pentru că va fi ori aruncată în aer de grupările paramilitare, ori smulsă de oameni respectabili, ca mine!”, explică el.

Seamus şi prietenul lui sunt doi bărbaţi care vor ca la graniţa irlandeză lucrurile să rămână exact aşa cum sunt. Ei văd Brexitul ca pe o ameninţare la adresa păcii şi stabilităţii din regiune. Şi nimeni nu doreşte revenirea erei „Tulburărilor”.



SURSA: Digi24.ro