În Ţara Haţegului, pe un colţ de stâncă, dintre culmile împădurite ale Munţilor Retezat, răsare o cetate în ruine, Cetatea Colţ. Legenda spune că în secolul 19, Jules Verne a vizitat cetatea împreună cu o femeie misterioasă, fiind apoi sursă de inspiraţie pentru romanul “Cetatea din Carpaţi”.
În cartea “Pe urmele lui Jules Verne în România”, autorul Simion Săveanu, emite ipoteza că între 1882 şi 1884 Jules Verne ar fi avut o relaţie cu o anume Luiza Müller, originară din România, mai precis din Homorod
La îndemnul ei, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la Bucureşti şi apoi la Braşov şi, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutreierat prin regiune mai multe săptămâni şi ar fi vizitat Castelul Colţ, care a devenit sursă de inspiraţie pentru romanul “Castelul din Carpaţi”.
Datorită construcţiei în sine, dar şi a istoriei pe care o poartă în spate, Cetatea Colţ ar fi putut face parte fără îndoială dintre cele mai cunoscute atracţii turistice ale judeţului Hunedoara, precum Castelul Corvinilor, însă trecerea timpului şi nepăsarea şi-au spus cuvântul, din construcţia de odinioară rămânând astăzi doar zidurile ruinate.
Cel mai bine s-a păstrat corpul donjonului, deşi cele patru laturi ale lui au şi ele rupturi ca nişte cicatrici.
Cetatea datează din anul 1359, fiind ridicată pe un colţ de stâncă, la intrarea în defileul Râuşorului, în jurul unui turn pătrat, căruia i-au fost adăugate un zid de incintă, fortificat cu alte turnuri.
Deşi a fost construită în scopuri de apărare, ea nu a îndeplinit niciodată acest rol, cele trei fortificaţii fiind prea mici pentru a face faţă unor armate de mari dimensiuni, aşa că, cel mai probabil, cetatea servea ca loc de refugiu în cazul unor conflicte între cnezi.
Cetatea a aparţinut familiei cneziale Cândea din Râu de Mori, devenită mai târziu Kendeffy, în urma trecerii la religia catolică. Luptători curajoşi în bătăliile contra otomanilor şi aliaţi ai Ungariei, membrii acestei familii au fost răsplătiţi cu funcţii politic, iar averile lor au crescut.
Cândeştii au construit curţi nobiliare fortificate şi biserici ortodoxe pe moşiile lor, unele păstrate în întregime, altele aflate azi în ruină. Biserica şi cetatea din Suseni formează doar o parte din moştenirea cnezilor din Râu de Mori.
Cetatea se aflǎ pe teritoriul satului Suseni, Hunedoara, pe drumul judeţean DJ 686, la intrarea pe valea Râuşorului şi la 3 km distanţǎ de satul Râu de Mori.
Deşi drumul până la cetate este destul de anevoios, priveliştea şi liniştea specifică acestei superbe zone de munte merită tot efortul. Sus, după zidurile cetăţii se poate admira lacul artificial acumulat după Barajul Gura Apei, de pe Râul Mare.
Complexul turistic de la Râu de Mori are în componenţă conacul, biserica ortodoxă, o capelă, o clădire anexă, locul în care stăteau probabil slujitorii, un grajd şi o moară. După ce familia Kendeffy a fost expropriată, din 1945 şi până la Revoluţia de la 1989, complexul a fost utilizat drept sediu al CAP.
Cei ce ajung pe aceste plaiuri pitoreşti pot vizita şi Mănăstirea Colţ, situată tot în Satul Suseni, aceasta numărându-se printre cele mai vechi lăcaşuri monahale din ţara noastră, ctitorită încă din anul 1310.
.jpg)
