În Bucureşti există o stradă numită Constantin Bosianu. Aparent o străduţă mică ce face legătura dintre Piaţa Regina Maria şi Mitropolit Filaret, între Parcul Carol şi Palatul Parlamentului, şi ca multe altele din zonă  păstrează aspectul Bucureştiului de odinioară. Este una dintre bucăţile oraşului vechi care au scăpat de demolările ceauşiste, dar regimul a lăsat un alt măr otrăvit: rechiziţionări, evacuări forţate, folosirea unor locuinţe luate pe nedrept pe post de locuinţe sociale pentru chiriaşi care le-au distrus.

Aproape de această stradă este şi o foarte frumoasă Casă Bosianu. Comoara în stil neogotic a aparţinut lui Constantin Bosianu, primul decan al Facultăţii de Drept din Bucureşti. Casa, al cărei arhitect este Luigi Lipizer (acelaşi arhitect care a proiectat Casa Librecht-Filipescu, actualul restaurant Casa Universitarilor), a fost construită între anii 1853 şi 1859. La vremea respectivă Parcul Carol nu exista.

Constantin Bosianu provine dintr-o familie boierească, este fiul paharnicului Andrei Bosianu. Urmează cursurile scolii Sfantul Sava, apoi merge la Anvers şi Paris pentru a-şi desăvârşi pregătirea în ştiinţe jurdice. Este unul dintre marii susţinători ai lui Alexandru Ioan Cuza. Ocupă numeroase funcţii în conducerea noului stat român (premier al României, director al Ministerului Justiţiei şi decan al Facultăţii de Drept din Bucureşti) şi în 1879 ajunge să fie primit ca membru în Academia Română.

Povestea casei este şi ea una extraordinară şi mai puţin cunoscută. În timpul Războiului Crimeiei, Bosianu a cerut arhitectului  Luigi Lipizer să îi ridice o locuinţă pe moşia sa din acea zonă. La modă în acea vreme era stilul neogotic, din acest motiv s-a ales acest stil pentru locuinţa marelui jurist. Se pare că aici s-ar fi pregătit, în secret, actul Unirii de la 1859.

Ba chiar mai mult înaintea alegerilor din 24 ianuarie, însuşi se pare că aici domnitorul Cuza a fost găzduit în vila Bosianu, singura care-i putea garanta siguranţa, atât prin turnul înalt de observaţie şi prin trupele de arnăuţi care înconjurau casa, cât şi datorită încrederii de care se bucura proprietarul.

Imobilul a devenit reşedinţa preşedintelui Consiliului de miniştri ai României pe durata guvernului Bosianu (26 ianuarie şi 14 1865). Se pare că din acea perioadă a fost creată frumoasa bibliotecă existentă şi acum în imobil. După moartea proprietarului clădirea a fost preluată de stat şi a ajuns în cele din urmă în patrimoniul Institutului Meteorologic, care funcţiona atunci la Herăstrău. Până la construirea pavilioanelor speciale pentru Institutul Meteorologic, Casa Bosianu i-a servit drept sediu.

Din cauza cutremurelor din 1940 şi 1977, casa a suferit diverse stricăciuni, a fost restaurată de arhitectul Octav Dimitriu în anul 1992, dar în prezent este una dintre casele boiereşti prea puţin cunoscute publicului pentru că dincolo de faptul că este acoperită de vegetaţie cea mai mare parte a anului, intrarea în ea se face doar la ocazii speciale şi cu aprobări. Aici ar trebui să funcţioneze un muzeu deschis permanent pentru că este un edificiu cu adevărat foarte frumos. Deşi nu puteţi să intraţi oricând doriţi e bine să ştiţi că accesul în curte se face doar dinspre strada Cuţitul de Argint pentru a nu vă chiunui să încercaţi să ajungeţi prin parc la monument.


SURSA: http://www.turismistoric.ro