Salina Slănic, din staţiunea cu acelaşi nume din Prahova, deţine câteva superlative speciale: este cea mai mare din Europa ca dimensiuni, volumul de sare excavată fiind de 2,9 milioane de metri cubi, şi deţine cel mai pur aer de pe planetă, lipsit aproape total de radiaţii şi poluare

Aflată la aproximativ 100 de kilometri de Bucureşti şi 44 km de Ploieşti, staţiunea Slănic este o destinaţie recunoscută pentru activitatea balneoturistică încă din anul 1853, când a fost declarată staţiune turistică de interes naţional.

Printre superlativele Salinei Slănic (Mina Unirea), cel mai important obiectiv turistic dar şi de sănătate din staţiune, se numără un volum imens de sare excavată, 2,9 milioane de metri cubi, care a dus la crearea unor cavităţi cu volume gigantice, respectiv 14 camere cu profil trapezoidal având circa 80.000 de metri pătraţi.

Cele 14 camere au o deschidere de 10 metri la tavan, 32 de metri la talpă, iar înălţimea este de 54 de metri. Adâncimea salinei este de 208 metri. Dimensiunile impresionante au consacrat salina ca cea mai mare din Europa.

Potrivit documentelor existente, moşia Slănic a fost cumpărată de spătarul Mihai Cantacuzino în jurul anului 1685. În 1713, moşia Slănic a fost donată Mănăstirii Colţea din Bucureşti. În perioada 1943-1970, mina a fost în exploatare, iar după 1970, a devenit obiectiv turistic.

Accesul vizitatorilor era asigurat prin coborârea cu o „colivie” prin puţul de extracţie, amenajat pentru transportul de persoane, până la adâncimea de 208 m. După ce liftul s-a defectat, vizitarea se face cu ajutorul microbuzelor. Turiştii pot observa pe traseu elementele din structura internă a masivului de sare, benzile divers colorate, cu nuanţe de gri şi alb ale sării, dar şi vechile locuri în care era exploatată sarea.

Parcurgerea la pas a salinei durează aproximativ două ore, timp în care vă puteţi bucura şi de beneficiile mediului salin.

“Palate de sare” din interior au un microclimat constant, o temperatură constantă pe tot timpul anului de 13º C, o umiditate a aerului de cca. 60% şi aerosoli salini cu efecte terapeutice asupra sănătăţii, fapt care a dus la amenajarea salinei atât pentru agrement, cât şi pentru tratament în maladiile respiratorii.

Condiţiile din mină creează premisele pentru cel mai pur aer de pe planetă, din care lipsesc aproape total radiaţiile şi poluarea. Institutul Naţional de Fizică şi Energie Nucleară efectuează frecvent în salină teste şi măsurători, iar salina este în cărţi pentru amenajarea unui centru studii cosmice european.

În interior este amenajat un sanatoriu cu 50 de locuri dotat cu paturi, scaune, mese, unde vizitatorii cu afecţiuni respiratorii pot petrece câteva ore în linişte. Un tratament de două săptămâni este suficient pentru pacienţii cu probleme pulmonare.

De asemenea, în salină sunt amenajate locuri de joacă cu tobogane, balansoare şi leagăne, terenuri de sport, volei, handbal, tenis, carting şi minifotbal, o sală cu mese de biliard şi un bufet. Deseori, în mina Unirea se organizează diverse competiţii sportive, concursuri, expoziţii şi concerte.

Spectaculoase sunt concursurile naţionale şi internaţionale de aeromodelism, posibile datorită climatului deosebit în care viteza de circulaţie a aerului este aproape de “0”.

Cea mai spectaculoasă cameră a salinei este Sala Genezei, în care se află busturile în sare ale lui Traian, Decebal şi Burebista precum şi scuplturi cu elemente specifice poporului daco-roman. În salină mai există un basorelief al lui Mihai Viteazul, precum şi un bust al lui Mihai Eminescu.

Peste 150.000 de persoane coboară anual în Salina Slănic.