Muzeul Dantelei din Italia deţine piese rare şi preţioase oferind o imagine de ansamblu a istoriei şi artei dantelei de la origini până în prezent.

Amplasat pe insula Burano, lângă Veneţia, în Piaţa Galuppi, muzeul este adăpostit de palatul „Podesta di Torcello”, sediul istoric al reputatei Şcoli de Dantelă din Burano (1872-1970) fondată de contesa Adriana de Marcello în scopul de revitalizării unei tradiţii vechi de secole, aşa cum arată şi site-urile museomerletto.visitmuve.it, venezia-tourism.com, amfostacolo.ro.

Muzeul a fost deschis în anul 1981, iar colecţiile sale numără sute de exponate — broderii rare şi splendide dantele — completate de piese cu valoare documentară care încearcă să refacă istoria acestei tradiţii între secolele al XVI-lea şi al XX-lea.

Prima dantelă datează din anii 1500 şi a fost realizată prin tehnica „Punto din aria” (Punct din aer), folosindu-se ac şi aţă fără sprijinul unui suport de pânză. Prin această tehnică au fost executate desene geometrice, flori, animale, suluri şi frunze.

Începând cu anul 1600 au fost folosite rozete de cusături, lucrându-se cu flori mici, broderii care s-au răspândit rapid în Europa, dantela de Burano rivalizând cu fineţea dantelelor din Franţa.

Expoziţia muzeală se deschide cu o încăpere unde se derulează un film despre istoria dantelei, în timp ce mai multe panouri dezvăluie secretele tehnicii de executare a dantelei.

Colecţiile sunt prezentate cronologic, în patru încăperi de la etajul clădirii, grupate în patru secţiuni: „De la originile sale în secolul al XVI-lea”, „Secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea”, „Secolul al XIX-lea şi al XX-lea”, „Şcoala de Dantelă din Burano” (1872-1970). Fiecare dintre aceste secţiuni este însoţită de un videoclip, explicaţii ilustrate, şi o serie de alte elemente de epocă precum ochelari, haine, cărţi, desene, picturi, ce introduc în ambientul acelor vremuri.

În primele două săli sunt expuse în vitrine speciale, fâşii de dantelă vechi, datând din secolele XVI-XVIII, bogat ornamentate şi deosebit de fine. Aici se fac remarcate dantelele lucrate cu acul, dar şi dantela lucrată cu croşeta, cea cu noduri (macrame) sau dantela tăiată.

Primele modele erau în esenţă geometrică şi înfrumuseţau decolteurile sau colţurile batistelor de mână. În secolul al XVII-lea dantela predomina în hainele feminine, masculine dar şi ale copiilor, precum şi în decoraţiuni (pe perne etc). Sunt caracterizate printr-o mare mare diversitate de forme şi realizate mai stilizat. În secolul al XVIII-lea formele sunt simplificate din cauza unui stil de viaţă anglo-saxon, mai practic şi mai sportiv.

Cea de a treia sală acoperă secolele al XIX-lea şi al XX-lea. Aici este reflectat declinul dantelei, datorat schimbărilor economice şi sociale, prin simplificarea modei şi renunţarea la accesorii pretenţioase.

A patra sală este dedicată Şcolii de Dantelă, perioadei ce a urmat înfiinţării sale. Aici este prezentată Arhiva Şcolii, o sursă importantă de documentare a istoriei artei, cu desene, fotografii şi alte mărturii iconografice.

În cadrul muzeului sunt organizate în faţa publicului vizitator demonstraţii în timp real privind adevăratele tehnici de procesare a dantelei. De asemenea, vizitatorii pot consulta arhivele