(274 vizualizări)
Într-o zonă împădurită de coline, la nord de comuna constănţeană Adamclisi, se află unul dintre cele mai importante vestigii antice de pe teritoriul României. Cândva, istoricii îl considerau un monument triumfal roman ridicat în cinstea împăratului Traian, între anii 106-109, pentru a comemora victoria romanilor asupra dacilor din anul 102.
Monumentul triumfal de la Adamclisi sau Tropaeum Traiani, cum i se mai spune, se află la 60 de kilometri de Constanţa. Despre el se spunea că fusese construit în anii străvechi în cinstea împăratului Traian, ca omagiu adus pentru înfrângerea dacilor de către romani din anul 102. Pentru valoarea sa istorică importantă, monumentul a fost supus unei reconstituiri în anul 1977, după un model ipotetic al vechiului monument care se afla în ruine. Monumentul de la Adamclisi avea o înălţime de 39 de metri şi o formă circulară cu un diamteru de 38 de metri. Nucleul cilindric care se ridică din mijlocul monumentului către cer are câteva dimensiuni remarcabile: 12, 6 metri înălţime şi un diametru de 31 de metri.
Nucleul era îmbrăcat în blocuri de piatră care se continuau cu un rând de metope în număr de 54. Din cele 54 de metope iniţiale, se mai păstrează doar 48, sculptate în basorelief cu scene din timpul luptelor cu geto-dacii. Platforma circulară din jurul nucleului cilindric este formată din 7 trepte de piatră. În partea superioară se găseşte trofeul bifacial, care înfăţişează o armură cu patru scuturi cilindrice. Acesta este, de fapt, un tru
nchi îmbrăcat în armură clasică, cu arme de luptă, la picioarele căruia se găsesc şi arme. La baza trofeului se află două grupuri statuare fiecare conţinând reprezentarea trupurilor a trei captivi.
Pe una din feţele nucleului cilindric a fost descifrată o inscripţie din care ar rezulta că monumentul este închinat „Zeului Marte Răzbunătorul” de către „Nerva Traian August, împărat şi cezar, învingătorul germanilor şi dacilor, fiul divinului Nerva, mare preot, pentru a XIII-a oară tribun, pentru a VI-a oară împărat, pentru a V-a oară consul, părintele patriei” Aflate de jur împrejurul monumentului, cele 54 de metope (s-a constat că originea lor este din calcar de Deleni) înfăţişează în basorelief scene de război. Aceste metope sunt, de fapt, nişte lespezi în formă dreptunghiulară, având o înălţime de 1,48-149 metri.
Construcţia aceasta este de o valoare extrem de importantă pentru istoria noastră şi nu poate fi privită superficial, un vestigiu antic care spune multe despre o perioadă istorică din care strămoşii noştri au făcut parte. Deasupra metopelor se află o friză cu 26 de creneluri, din care, din păcate, s-au păstrat doar 23, sculptate şi ele în basorelief, alcătuind coronamentul nucleului circular.
Monumentul triumfal făcea parte dintr-un ansamblu care mai cuprindea şi un altar funerar, pe ai cărui pereţi se aflau înscrise numele celor aproape 3.800 de soldaţi romani căzuţi, se pare, în lupta de la Adamclisi, şi totodată, mai cuprinde un mausoleu format din trei ziduri concentrice, în care, s-a concluzionat de istorici, că ar fi fost înmormântat comandantul care, cu preţul vieţii sale, a decis victoria în anul 102. Originea monumentului de la Adamclisi nu a fost descifrată clar, întrucât de-a lungul timpului, istoricii ba i-au atribuit origini getice, ba tracice, chiar şi persane şi au plasat construcţia în timp înaintea erei noastre, după secolul IV.
În anul 1980, monumentul a fost supus unei anchete a PCR, pentru a merge pe urmele unor documente secrete existente la Vatican, care spuneau că monumentul din Dobrogea nu este roman, ci datează dintr-o epocă anterioară.
Trist, dar adevărat, Monumentul triumfal de la Adamclisi şi-a pierdut istoria şi originile din cauza superficialităţii care i s-a acordat de-a lungul timpului în marea sa reconstituire. Cu toate acestea, el rămâne o filă de istorie pentru neamul nostru, un simbol al vechilor strămoşi şi chiar şi aşa, pe lângă controversele din jurul său, mausoleul aduce certitudinea că în Dobrogea noastră a trăit o civilizaţie înfloritoare.
