Situată  la poalele Muntelui Hăşmaşul Mare, la o altitudine de 950 m, pe drumul dintre Miercurea Ciuc şi Gheorghieni, mănăstirea are drept hram sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.  Austeră pe dinafară, cu ziduri cenuşii de cetate medievală, ocroteşte între ele o biserică albă, aşezată în iarbă ca o mireasă îmbrăcată în ie românească de nuntă. Construcţia Mănăstirii Izvorul Mureşului a început în 1996 şi a fost finalizată în anul 2000, fiind proiectul de suflet al IPS Ioan Selejean, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei. Edificat pe un teren numit „Locul Popii”, complexul monahal cuprinde:  biserica în stil brâncovenesc, corpul de chilii cu paraclis, casa duhovnicului, clopotniţa şi alte anexe gospodăreşti. Interesant este că pe locul respectiv a mai existat un proiect de mănăstire în anul 1936, proiect abandonat din cauza ocupării Transilvaniei, şi mai apoi a instaurării regimului comunist.

Proiectul IPS Ioan Selejean s-a vrut a fi o oază de ortodoxism pentru românii care nu aveau deloc biserici în acea zonă. Este locuită de 25 de măicuţe venite din toate colţurile ţării, iar în biserică se află o parte din moaştele Sfântului Nicolae. Pictura din interiorul bisericii este neobizantină cu reproduceri are figurilor sfinţilor aflate în bisericile de la Muntele Athos.

Catapeteasma este sculptată manual, din lemn de păr sălbatic, extrem de rar, în stil neoromânesc.

Trei anotimpuri, la Izvorul Mureşului e foarte frig. Aşa se face că, în afară de duminici şi de marile sărbători, când slujbele se ţin în biserica mănăstirii, rânduielile monahale se ţin în paraclisul cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul, altminteri o biserică în toată puterea cuvântului. La Mănăstirea Izvorului Mureşului aveţi mari şanse să-l întâlniţi pe IPS Ioan Selejean, arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, înaltul prelat venind vara aici, zile întregi pentru a se reculege.