România este plină de orăşele uitate de lume, de locuri unde nu se întâmplă nimic, de zone în care oprirea unui autocar plin cu turişti devine un adevărat eveniment local, demn de consemnat în istoria localităţii.

Un astfel de orăşel este şi Babadagul din judeţul Tulcea. Un târg în care localnicii trăiesc cu mândria istoriei, dar în care prezentul nu are prea multe valenţe.

Cu toate acestea, localnicii din Babadag îşi duc traiul zilnic, luptând pentru supravieţuire, încercând să îşi drămuiască banii puţini şi bucurându-se de orice oaspete care opreşte în zonă.

Legături istorice...

Unul dintre cele mai vechi orăşele din România, Babadagul se află la 37 de kilometri de municipiul Tulcea, fiind situat pe  malul lacului Babadag, în depresiunea cu acelaşi nume, la poalele dealurilor împădurite Coiun Baba (tatăl oilor). Sultan Tepe (dealul sultanului) şi Ianik Bair (dealul ars), aşezarea lăsând impresia unei localităţi montane în miniatură. De altfel, Babadagul a fost mult timp supranumit „Sinaia Dobrogei”.

Populaţia oraşului Babadag este de 10.037 locuitori din care 8.466 români, 1.289 turci, 168 romi, 37 lipoveni şi 77 alte nationalităţi. Interesant este faptul că romii din Babadag sunt printre puţinii romi musulmani din România.

Pe teritoriul oraşului a existat o aşezare de epocă romană numită Vicus Novus, menţionată într-o inscripţie din vremea Imperiului Roman (anul 178). În zona centrală a oraşului actual s-au găsit de asemenea vestigii de epocă romană care dovedesc atingerea unui nivel cvasi-urban de dezvoltare (conducte pentru apă din ceramică arsă încastrate în zidărie etc). De altfel, localnicii vorbesc despre canalele subterane de sub oraş, canale folosite mult timp de copii pentru joacă. Acestea au fost închise de către autorităţile locale pentru a evita accidentele.

Prima atestare documentară este din 1263. În epoca medievală, după cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman (începutul secolului XV), localitatea devine una dintre cele mai  importante în zonă. Se vorbeşte în documentele istorice despre amplasarea pe dealurile Babadagului a unei tabere cu peste 40.000 de soldaţi turci.

La un moment dat aşezarea capătă un caracter urban, denumirea turcească a oraşului fiind Babadag (Muntele Tatălui). Pentru o perioadă oraşul a fost centru administrativ al Dobrogei, fiind cel mai dezvoltat oraş dobrogean.

Din epoca medievală în oraş se mai pot vedea geamia turcească din secolul al XVI-lea alături de mormântul lui Gazi-Ali-Paşa şi cişmeaua Kalaigi, mausoleul lui Sari Saltuk Dede, Casa Panaghia precum şi vase de ceramică, monede, arme şi multe alte vestigii păstrate în colecţii muzeale sau particulare.

În perioada 1677-1678, reşedinţa paşei s-a mutat de la Silistra la Babadag. În felul acesta, importanţa Babadagului ca reşedinţă a celui mai important om al stăpânirii turceşti din provincia de la Dunărea de Jos, creşte tot mai mult. Cronicile menţionează în legătură cu aceasta amestecul paşei din Babadag în politica internă a celor două ţări române.

Locuri pentru turişti

În centrul oraşului se găseşte Geamia Gazi-Ali-Pasa şi cişmeaua Kalaigi. Pe strada Măcin se află mausoleul lui Sari Saltuk Dede. Un alt obiectiv turistic este Muzeul de Artă Orientală, găzduit de clădirea „Panaghia”, din secolul XIX, în stil oriental. La cinci kilometri spre Tulcea, găsim ruinele unei fortăreţe romane din secolele IV-V dHr.

La circa opt kilometri de Babadag, pe un deal stâncos de lângă localitatea Enisala, se pot vedea ruinele cetăţii numită local Heracleea, de fapt o cetate genoveză (numită probabil Bambola sau Stavrichi) construită la sfârşitul secolului al XIII-lea şi care a fost ocupată succesiv de către genovezi (sf.sec. al XIII-lea – prima jumătate a sec. al XIV-lea), a fost probabil sediul unui important principe local, Dimitrie (Demetrius Princeps tartarorum), apoi a fost ocupată de o garnizoană a Ţării Româneşti şi ulterior cucerită de către otomani (care au denumit-o Yeni Sale), cetatea pierzându-şi treptat importanţa în decursul secolului al XV-lea, fiind apoi abandonată.

Lacul Babadag şi Cetatea Enisala

 

Lacul Babadag este parte integrantă a ariei de protecţie a Zonelor Umede potrivit Convenţiei de la Ramsar şi din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării sub auspiciile UNESCO. Lacul are o o suprafata de aproximativ 2355 hectare, incluzând aici şi limanele Sărătura şi Cotului.

Accesul turiştilor în zona lacului se poate face pe traseul Tulcea – Babadag – Enisala, aceştia pot admira aici mirificul peisaj împreună cu fauna prezentă în zonă, iar doritorii pot organiza partide de pescuit (crap, somn, caras, roşioară, oblete, biban).

De asemenea, turiştii pot vizita Cetatea Enisala, aflată în bătaia vânturilor, marcată de evenimentele trecutului, cetatea este astăzi un punct turistic deosebit în centrul Dobrogei, prin măreţia şi particularităţile sale. Din păcate, Cetatea Enisala(ca multe alte zone deosebite din România) nu beneficiează de promovarea celor de la Autoritatea Naţională pentru Turism, care probabil sunt mult mai interesaţi de expunerea pensiunilor luxoase decât de cea a obiectivelor turistice.

Romii musulmani

 

O pată de culoare o constituie comunitatea romilor musulmani. Cu reguli destul de stricte şi cu un port deosebit, romii din Babadag se laudă că sunt printre puţinii ţigani musulmani din România. Nimeni nu ştie cum au ajuns aici, dar se străduiesc să păstreze un costum, cât de cât tradiţional. Femeile îşi poartă cu mândrie şalvarii, asortaţi cu bluze alese cu grijă şi cu bijuterii grele. Bărbaţii nu recunosc că practică poligamia, iar copiii sunt crescuţi pe străzi lipsite de asfalt şi în case sărăcăcioase. Cei plimbaţi prin ţări străine şi-au ridicat palate impresionante, dar apelează în continuare la ajutorul social oferit de primărie.

Se pare că acest neam îşi are rădăcinile într-o divizie de romi musulmani care făceau parte, în secolul XVI, din armata Imperiului Otoman. Ziarele de la începutul secolului trecut le remarca exotica prezenţă pe teritoriul Dobrogei. "Cenghene" (această denumire se mai păstrează încă) erau admiraţi pentru "rara frumuseţe" şi pentru felul minunat în care dansau. Sunt musulmani, ca religie. Însă la moschee nu calcă decât la sărbătorile mari.

Din păcate, Babadagul, deşi are locuri minunate şi oameni primitori, nu este inclus în ghidurile turistice şi nici nu beneficiează de prea multă promovare. Poate că vreodată guvernanţii vor decide să realizeze o hartă bine elaborată a locurilor demne de atenţia turiştilor, iar localnicii din Babadag se vor bucura din nou de denumirea de „Sinaia Dobrogei”.