De cele mai multe ori filmele de succes sunt ecranizarea unor romane care au făcut adevărate furori în librării. Ca să aveţi un punct de reper, ne-am gândit să vă prezentăm câteva romane care merită citite, înainte sau după ce aţi văzut filmul.

Patrick Süskind, Parfumul

În Provenţa secolului al XVIII-lea, viaţa locuitorilor din oraşul Grasse se scurge în ritmul dictat de cele mai înmiresmate flori: iasomia, lavanda, tuberoza şi trandafirul. Până când, într-o vară, dimineţile parfumate încep să fie prilejul unor descoperiri macabre: trupurile goale ale unor fete, ucise cu o lovitură violentă în cap. Nimeni nu ştie cine e criminalul, nici adevăratul motiv ce îl împinge să le ia viaţa acestor tinere. Dar Jean-Baptiste Grenouille, umilul ucenic parfumier al văduvei Arnulfi, este autorul celui mai primejdios parfum din lume.

În 2006 a fost turnat un filmul „Parfumul - povestea unui ucigaş”, filmat în Franţa şi Catalonia, cu un buget de 60 de milioane de euro. Regizorul filmului a fost Tom Tykwer, cotat ca unul din cei mai interesanţi regizori germani ai acestor ani.

Truman Capote, Mic dejun la Tiffany

Nu credem că este cineva care să nu ştie rolul care a făcut-o celebră pe Audrey Hepburn, odată cu ecranizarea romanului. Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care îşi aminteşte că a cunoscut-o pe Holly Golightly pe când locuia într-un vechi apartament din New York. În scurt timp, scriitorul şi tânăra cu apucături ciudate, pe a cărei carte de vizită era scris „călătoare“”, devin prieteni apropiaţi. După cincisprezece ani, o cunoştinţă comună îi arată scriitorului câteva fotografii cu un aborigen ţinând în mâini o figurină din lemn care semăna foarte bine cu Holly.

Rebecca Johns, Contesa Sângeroasă

Ungaria, 1611. Contesa Erzsébet Báthory urmează să fie întemniţată pe viaţă în turnul propriului castel, acuzată de uciderea a cel puţin 650 de femei, servitoare pe domeniile sale. În timp ce urmăreşte cum îi este zidită uşa camerei, Erzsébet îi scrie unicului său fiu povestea vieţii sale, oferind o justificare pentru fiecare act de cruzime imputat. Întemniţată timp de trei ani, sperând mereu că va fi salvată, Erzsébet Báthory moare în anul 1614, lăsând în urma sa o poveste încărcată de enigme, vampiri şi vrăjitoare.

Francis Scott Fitzgerald, Marele Gatsby

Citeşte povestea transformarii lui James Gatz în Jay Gatsby. Pe fundalul unei Americi prospere, dar haotice, Gatz, purtat de mirajul iubirii faţă de Daisy Buchanan, îşi schimbă viaţa, devenind din student la Oxford gangster, traficant de băuturi alcoolice şi apoi milionar. Iubirea sa pentru Daisy rămâne doar o luptă cu morile de vânt a Marelui Gatsby, desfăşurată pe fondul unui iluzoriu, nesfârşit American dream. Ecranizarea care îi are în rolurile principale pe Leonardo DiCaprio şi Carey Mulligan.

P. Conradi, M. Logue, Discursul regelui

Prinţul Albert a fost cel de-al doilea fiu al Regelui George al V-lea al Angliei şi era bâlbâit. O deficienţă care i-a marcat copilăria şi adolescenţa, ameninţând să compromită rolul semnificativ pe care Albert trebuia să-l joace la maturitate ca figură monarhică. Lionel Logue a fost un terapeut necunoscut în lumea logopezilor, venit în Marea Britanie din Australia, tocmai pentru a-şi îmbunătăţi tehnica. Ecranizarea din 2010, care i-a avut în rolurile principale pe Colin Firth şi Geoffrey Rush, a fost una incredibil de bună. Pentru că, în definitiv, Discursul regelui spune povestea unei mari prietenii şi a determinării unui om de a-şi depăşi un handicap greu de acceptat atunci când de cel afectat depinde soarta unei naţiuni.

Vladimir Nabokov, Lolita

Dintre cele două ecranizări, preferata publicului rămâne cea cu Jeremy Irons. Dar povestea rămâne la fel de interesantă, datorită subiectului cel puţin şocant: pasiunea obsesivă a unui bărbat matur pentru o fetiţă de 12 ani. Lolita a fost respins de editori, fiind publicat în Statele Unite abia după apariţia sa în Franţa. Povestea lui Humbert Humbert pentru Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rând, carte interzisă, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX.

Sara Gruen, Apă pentru elefanţi

Christoph Waltz, Reese Witherspoon şi Robert Pattinson. Da, este distribuţia acestei ecranizări minunate. Este povestea fascinantă a tânărului Jacob Jankowski, care în anii 30 îşi face ucenicia într-unul dintre cele mai vestite circuri americane. Angajat să aibă grijă de animale, Jacob va descoperi sub marea cupolă un univers cu personaje bizare şi fascinante, dar cu reguli rigide ca ale unei caste. Însă va afla deopotrivă că circul nu înseamnă numai strălucire şi culoare, paiete şi magie, râsete şi ropote de aplauze, ci şi animale maltratate, artişti în mizerie încercand să uite sordidul cotidian cu ajutorul alcoolului de contrabandă, violenţă şi prostituţie, suferinţă şi tragedii, incertitudini şi spaime.

Lev Tolstoi, Anna Karenina

Cu „Anna Karenina”, atenţia lui Tolstoi se îndreaptă spre viaţa contemporană din societatea rusă. Răzvrătita Anna Karenina dă frâu liber pasiunii pentru un ofiţer îndrăzneţ, contele Vronski, şi îşi părăseşte căminul lipsit de dragoste pentru a se arunca în braţele unei iubiri pasionale, dar sortite eşecului. Ea îşi sacrifică astfel copilul şi se supune condamnării de către înalta societate moscovită. Povestea tragică a Annei este întreţesută şi contrastează cu idila şi căsătoria dintre Constantin Levin şi Kitty Şcerbaţkaia, foarte asemăntoare cu cea dintre Tolstoi şi soţia sa. De departe cea mai celebră ecranizare a Annei Karenina este cea din 1935, cu Greta Garbo în rolul principal.