La 31 august 1997, Diana de Gales murea într-un accident de maşină în tunelul Alma din Paris împreună cu prietenul ei, Dodi Al-fayed. Incidentul a şocat societatea britanică şi a atins inimile britanicilor, considerat până în acel moment ca fiind un popor rece şi care îşi reprimă emoţiile. Ultima care a păstrat atitudinea tradiţională a fost regina, dar a fost criticată de presă şi de britanici şi în cele din urmă, fiind sfătuită de prim-ministrul Blair, a revenit la Londra de la Balmoral şi s-a alăturat doliului naţional.

Cei care au suportat cel mai greu această tragedie au fost cei doi copii, William şi Harry, în vârstă de 15 şi respectiv 12 ani, care şi-au pierdut brusc mama, persoana pe care tatăl lor o detesta cel mai mult.

Prinţul Harry, acum în vârstă de 31 de ani, singur şi fără un loc de muncă în afara ocupaţiilor sale la casa regală, a vorbit pentru prima dată despre ceea ce a însemnat pentru el această pierdere. Mărturiseşte că a ales să nu-şi exprime sentimentele şi că, în timpul celor 28 de ani care au trecut de la moartea mamei sale nu a vorbit niciodată despre tragedie. Acum, regretă. "Eu chiar regret că nu am vorbit deloc. Este bine să învingi suferinţa, dar ori de câte ori poţi, vorbeşte despre ea. Slăbiciunea reală este să ai o problemă şi să nu o recunoşti sau să nu o rezolvi", a afirmat Harry.

Observaţiile au fost făcute în timpul unei recepţii la Palatul Kensington - unde locuieşte împreună cu fratele său William, cumnata şi cei doi nepoţi, George şi Charlotte - pentru a sprijini fundaţia Capete Unite, fondată de el împreună cu Ducii de Cambridge. Organizaţia doreşte să sprijine persoanele cu probleme de sănătate mintală, o problemă care în Marea Britanie a luat amploare în ultima perioadă.

La recepţie au fost prezenţi sportivi britanici de succes, care au trecut prin perioade de depresie: Rio Ferdinand, fostul jucător de la Manchester United şi în selecţionata engleză; biciclista Victoria Pendleton şi atleta Kelly Holmes, ambele cu medalii olimpice. Harry a spus că "sportivii de succes suferă de depresie la fel ca toată lumea, inclusiv membri ai familiei regale", relatează situl web abc.com

"Este uşor să vezi pe cineva ca Rio Ferdinand şi să spui:"Te plătesc cu toţi banii din lume, eşti un jucător de fotbal de succes, ai cele mai rapide maşini". Dar, în cele din urmă şi-a pierdut soţia la începutul căsniciei lor. Şi, desigur, a suferit, nu a contat că avea un astfel de loc de muncă uimitor", a declarat Harry de faţă cu fostul-fotbalist. Rio, tată a trei copii, a rămas văduv anul trecut, când soţia sa Rebecca a murit de cancer.

Conversând împreună în faţa camerelor de luat vederi, sportivul l-a întrebat pe Harry despre pierderea pe care a suferit-o şi prinţul a mărturisit că, până în urmă cu trei ani, într-un fel a refuzat să şi-o asume, refuzând să vorbească despre aceasta.

În mod curios, Harry, în ciuda trecutului său controversat, în acest moment este cel mai popular personaj al familiei regale printre britanici.

Harry a devenit popular datorită muncii sale cu veteranii, prin Jocurile Invictus, o competiţie militară internaţională paraolimpică

În preajma Jocurilor Invictus din acest an, organizate de prinţul Harry pentru veteranii de război răniţi, fiul lui Charles şi al Dianei a povestit despre viaţa sa. Mama - a spus într-o serie de interviuri ocazionate de promovarea festivităţilor lui sportive - îi lipseşte foarte mult. "A lăsat un gol nu numai în viaţa noastră, dar şi în cea a multor persoane".

Nu este uşoară viaţa unui prinţ, a mărturisit Harry. Acesta a încercat, dar nu a găsit încă un loc de muncă permanent - după ce a părăsit armata - care să-i lase timp pentru o serie de activităţi. El nu poate sta "fără să facă nimic". Se "plictiseşte". De aici şi angajamentul pentru Jocurile Invictus şi diverse organizaţii de caritate pe care le sprijină: de la Fundaţia împotriva SIDA a lui Elton John, la asociaţia sa umanitară, Sentebale, pentru copiii orfani din Lesotho, de la WellChild la Walking with the Wounded

În 2011, el a înfiinţat o fundaţie împreună cu fratele său William, duce de Cambridge, şi cumnata sa Kate.

Să fie trimis acasă din Afganistan după "un antrenament lung", să fie nevoit să părăsească "un grup de camarazi strâns unit şi solid", a fost altul dintre cele mai dificile momente din viaţa sa: totul a fost cauzat de invazia presei.

O mass-media australiană a scris unde se afla, punându-i în pericol prezenţa pe front. Din acel moment este în căutarea unui loc de muncă, dar lunile trec şi nu a reuşit încă să-l găsească. "Ştiu că sunt într-o poziţie privilegiată pentru tot restul vieţii şi voi lucra pentru a merita acest privilegiu", a subliniat el într-un interviu pentru BBC.