1. Vera Atkins: cea mai importantă femeie-spion din cel de-al Doilea Război Mondial

S-a născut în Galaţi, pe 16 iunie 1908 şi a emigrat în Marea Britanie în 1933. Studiază la Paris, la Sorbona, iar în 1941, la întoarcerea în Anglia, se alătură Serviciului de Operaţiuni Speciale(SOE). Aici îi sunt încredinţate cele mai sensibile misiuni: acelea de recruta şi plasa femeile spion. “De o inteligenţă feroce, comportament dintr-o bucată şi abilităţi de informator excepţionale, Vera a condus nenumărate misiuni în anii ’30. După ce a înaintat în poziţiile executive ale SEO, o agenţie înfiinţată de către Winston Churchill, a devenit şefa unei armate clandestine. Echipa ei se înfiltra adânc în liniile inamice, lua legătura cu luptătorii Rezistenţei, distrugea ţinte vitale, ajuta prizonierii Aliaţi să evadeze, asasina soldaţi germani şi transmitea informaţii Londrei”, se arată în cartea numită, cum altfel, “Spymistress: The Life of Vera Atkins, the Greatest Female Secret Agent of World War II”. S-a retras din serviciul activ în 1947, într-un sat din Anglia, unde în anul 2000, a şi murit. Se spune că este una dintre femeile care au inspirat celebrul personaj Moneypenny, frumoasa secretară a şefei agentului James Bond.

2. Elisa Leonida Zamfirescu: prima femeie inginer din lume

S-a născut pe 10 noiembrie 1887 în Galaţi. După terminarea liceului, a încercat să se înscrie la Şcoala Poduri şi Şosele din Bucureşti, însă, din pricina prejudecăţilor a fost respinsă. Aşa că a plecat la Berlin şi, în 1909, s-a înscris la la Academia Regală Tehnică. În momentul înscrierii, decanul a încercat s-o convingă să renunţe, invocând “cei trei K” (kirche, kinder, küche – biserica, copiii, bucătăria) definitorii pentru profilul de atunci al femeii. Elisa nu s-a răzgândit şi, în 1912 a absolvit cu brio Academia, devenind prima femeie inginer din lume. A fost şefă a laboratoarelor Institutului Geologic al României şi, în paralel, a activat ca profesoară de fizică şi chimie.

3. Sarmiza Bilcescu: prima femeie avocat din Europa şi prima femeie care şi-a luat doctoratul în Drept

S-a născut pe 27 aprilie 1867, în Bucureşti. În 1884 s-a înscris la Facultatea de drept a Universităţii din Paris. Decanul de atunci, Edmond De Santerre, avea să declare: “Ne-am temut să îi acordăm domnişoarei Bilcescu avizul pentru cererea sa, temându-ne că vom fi nevoiţi să facem poliţie prin amfiteatre”. Mai mult: după ce a fost admisă, portarului facultăţii nu i se dădea dreptul să îi permită accesul în instituţie. Aşa că românca a fost nevoită să se plângă conducerii facultăţii, aducând ca argument faptul că pe frontispiciul clădirii stă înscris “libertate, egalitate, fraternitate”. Şi astfel se face că, la încheierea primului an de studii, Edmond De Santerre s-a adresat tuturor studenţilor, menţionând “înverşunarea pentru care merită toate laudele şi conduita exemplară” a Sarmizei, mulţumind tuturor băieţilor pentru faptul că “au primit-o ca pe o soră”. O declaraţie primită cu aplauze de către toţi cei prezenţi. În 1887 şi-a luat licenţa în Drept, iar în anul 1890 doctoratul în Drept (cu doi ani mai devreme decât Jeanne Chauvin, prima femei din Franţa care a reuşit acest lucru). În 1891 a fost admisă în Baroul Ilfov, dar, cu toate acestea, Sarmiza Bilcescu nu a practicat niciodată avocatura.

4. Anna de Noailles: prima femeie comandor a Legiunii de Onoare franceze şi prima femeie primită în Academia Regală Belgiană

Anna de Noailles, fiica prinţului Grigore Brâncoveanu, s-a născut la Paris, pe 15 noiembrie 1876. Şi-a făcut debutul poetic în 1899, iar doi ani mai târziu, primul său volum de poezii – Le Cœur innombrable – este atât de apreciat încât devine prima femeie admisă în prestigioasa Academie Regală Belgiană a Limbilor şi Literaturii Franceze. Devine apoi membră a exclusivistei Academii Franceze, care, în 1921, i-a şi acordat Marele Premiu pentru literatură.

 Este, de asemenea, prima femeie care a primit distincţia de comandor al Legiunii de Onoare, iar Nicolae Iorga o considera “cel mai mare poet francez”, neuitând să adauge că “dinspre partea tatălui este româncă”. Anna de Noailles era admirată de mai toţi marii artişti parizieni (Proust, Cocteau, Colette, Valery, Gide, sunt doar câteva nume) iar August Rodin i-a sculptat chipul în marmură (o operă de artă care poate fi admirată la Muzeul Metropolitan din New York).

SURSA: www.cocoon.ro