Citesc şi nu îmi vine a crede ! Ministerul Educaţiei va aconta peste 3 milioane şi jumătate de euro pentru implementarea unui sistem antiplagiat destinat descoperirii lucrărilor de doctorat copiate din alte surse. Şi, ca să ne mai tragem aerul, domnul minister ne mai comunică să stăm liniştiţi, că banii vor veni din fonduri europene. Ca  şi cum fondurile europene nu ar fi bani pentru care România plăteşte, şi nu puţin, ci cu vârf şi îndesat !

Aşadar, făcând o creştinească socoteală, din miliardele de euro cu care România contribuie la fondurile Uniunii Europene, un mizilic de 3 milioane şi jumătate se vor întoarce în ţară, pentru a evita posibilitatea ca un nea Gigi, Vasilică sau Victoraş să poată prezenta o lucrare falsificată şi cu care este posibil să aibă legătură doar fizic, nicidecum intelectual.

O astfel de situaţie face că teatrul absurdului, patentat de românul Ionesco ce a ţinut neapărat să moară francez (având, probabil, motivele sale), să devină o comedie nereuşită în comparaţie cu realitatea românească.

Să recapitulăm, ca să ne înţelegem. Victor Ponta, acuzat de plagiat, conduce un executiv naţional incluzând şi Ministerul Educaţiei.  Ministerul Educaţiei se hotărăşte să evite plagiatul şi consecinţele sale şi, ce face ?  Foloseşte 3 milioane şi juma’ de euroi pentru a” implementa” un soft care să apere naţiunea de plagiatori. Dacă vreun nemernic de scenarist scria această poveste, îi dădeau editorii cu cartea-n cap şi-l dădeau în şuturi afară, pe uşă, fereastră sau orice altă gaură ce-i permitea să reia contactul cu exteriorul.

Sigur, vor sări  “avocaţii” părţii adverse şi vor spune că verdictul de plagiat a fost infirmat, iar micul Titulescu este alb ca cearceaful întins la soare, vorba cântecului (pentru cine cunoaşte!). Şi, ce dacă ? În ţări cu ceva sute de ani de exerciţiu democratic, pentru depăşirea limitei de viteză pe drumurile publice, au fost miniştri care au demisionat şi regi care şi-au cerut public scuze poporului. Acelei mase amorfe pe care nu o consideră doar că maşină de vot. Eu spun că mai bine foloseam cele trei milioane de euro să întărim educaţia şi nu să ne ferim de hoţi, chiar şi de cei rafinaţi care vor să devină, cu orice preţ, doctori în ceva. Chit că nu au pregătire şi valoare nici măcar cât o asistentă medicală.

Aşa că, iubiţi domni şi prieteni (asta o zicea cu “ tovarăşi “ unul care era şi el doctor, ca şi soţia sa, mare doctoreasă) să dăm banii, să ne întoarcem cu faţa la perete şi să ne facem că nu am văzut. Că şi dacă am văzut, tot nu mai sunt banii !