S-au înteţit în ultima perioadă declaraţiile privitoare la un cutremur de mare intensitate în zona noastră. Nu ştiu pe ce se bazează, dar prezenţa în mass media a tot felul de prezicători, doritori a se băga în seamă şi a lansa ipoteze menite să ne sperie, nu face decât rău unei societăţi cu atâtea probleme cum este societatea românească. Întâmplările curioase din judeţul Galaţi au declanşat o adevărată isterie, amplificată de disperarea televiziunilor după evenimente şocante, care să aducă rating. Ar trebui să fim mai înţelepţi şi să tratăm cu mai multă indiferenţă inepţiile a tot felul de clarvăzători specializaţi în profeţii sau vrăjitoare făcătoare de farmece. Mă îngrijorează însă neputinţa specialiştilor din domeniu de a avea un punct de vedere măcar unitar, dacă nu unul cât de cât lămuritor. Atâta vreme cât Gheorghe Mărmureanu, directorul onorific al Institutului Naţional pentru Fizica Pământului şi Mircea Radulian, director ştiinţific al aceluiaşi institut fac public declaraţii contradictorii în legătură cu posibilitatea unui seism de magnitudine mare, lucrurile devin clare: nimeni nu poate previziona un asemenea fenomen.

Zilele acestea am primit de la un prieten un material extrem de interesant; sunt multe date tehnice legate de puterea distructivă a cutremurelor, de graficul logaritmic Richter şi de modul în care creşte amplitudinea cu fiecare grad. Dar mai interesant decât orice mi se par sfaturile de salvare în caz de cutremur ale lui Doug Copp, şeful Salvării şi Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internaţionale de Salvare. Un om cu o experienţă uluitoare, prezent la toate dezastrele majore din lume începând cu 1985, un om care a intrat în 875 de clădiri prăbuşite şi a lucrat cu echipe din 60 de ţări. Cunoştinţele obţinute prin observaţie şi practică s-au cumulat într-o lucrare intitulată „Triunghiul vieţii”. Căteva dintre concluzii sunt atât de de realiste, de accesibile şi de eficiente, încât cred că merită a fi menţionate :

Oricine care pur si simplu „se apleacă şi se acoperă” când clădirile se prăbuşesc, este zdrobit şi ucis. De fiecare dată, fără excepţie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau maşini, sunt întotdeauna zdrobiţi.

Câinii, pisicile şi copii mici sunt uneori în mod natural ghemuiţi în poziţia fetală. Şi tu ar trebui să faci la fel în caz de cutremur. Este un instinct de supravieţuire natural. Poţi supravieţui într-un mic gol. Du-te lângă un obiect, lângă o canapea,  lângă un obiect mare şi voluminos, care se va comprima într-o oarecare măsură, dar care va lăsa un gol lânga el.

Clădirile din lemn sunt cele mai sigure clădiri în timpul unui seism, deoarece lemnul este flexibil şi se mişcă cu forţa cutremurului. Dacă o clădire din lemn se  prăbuşeşte, sunt create mari goluri de supravieţuire şi pentru faptul că acestea au mai puţină greutate concentrată care se poate prăbuşi. Clădirile din cărămizi se vor sparge în cărămizi individuale. Ele vor cauza multe răni, dar mai puţine trupuri zdrobite decât lespezile din beton.

Dacă eşti în pat, pe timp de noapte şi apare un cutremur, pur şi simplu rostogoleşte-te jos din pat. Un vid de siguranţă va exista în jurul patului.

Dacă apare un cutremur în timp ce te uiţi la televizor şi nu poţi scăpa uşor ieşind pe geam sau pe uşă, atunci întinde-te jos şi ghemuieşte-te în poziţie fetală, lângă canapea sau  un obiect mare.

Toţi care se aşează sub uşa de la o intrare când clădirea se dărâmă sunt omorâţi. Dacă stai sub o uşă de la o intrare şi tocul uşii cade înainte sau înapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Dacă tocul cade în părţi, vei fi tăiat în două de intrarea uşii. În oricare din cazuri vei fi omorât.

Niciodată să nu mergi la scări. Scările au un moment de frecvenţă diferit (se leagănă separat de partea principală a clădirii). Oamenii care se duc pe scări înainte să se prăbuşească, sunt ciopârţiţi de treptele scării. Chiar dacă imobilul nu se prăbuşeşte, nu mergeţi pe scări.Chiar dacă scările nu sunt prăbuşite de cutremur, s-ar putea prăbuşi mai târziu, când ar putea fi aglomerate cu oameni.

Mergeţi lângă zidul exterior al clădirilor sau în afara lor dacă este posibil - este mult mai bine să fii lângă exteriorul unei clădiri decât în interior. Cu cât eşti mai în interior faţă de perimetrul exterior al clădirii, cu atât  probabilitatea ca drumul tău de scăpare să fie blocat, este mai mare.

Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiţi când podul sau pasarela de deasupra cade peste vehiculele; ei pot să supravieţuiască cu uşurinţă ieşind afară şi întinzându-se lângă vehiculele lor. Toate maşinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m lângă ele.

Am descoperit, în timp ce mă târam înăuntrul unei institutii ziaristice şi al altor instituţii cu multă hârtie, că hârtia nu se tasează. Se găsesc goluri mari în jurul teancurilor de  hârtie.

Scriitorul austriac Karl Kraus spunea că prostia este o forţă elementară mai puternică decât orice cutremur. Aşa că, în loc să ne pierdem timpul ascultând aberaţiile a tot felul de „seismologi” de ocazie, mai bine încercăm să ne însuşim sfaturile de bun simţ ale lui Doug Copp ; cine ştie, la nevoie ar putea salva multe vieţi.