A fost unul dintre pionii principali ai maşinăriei de război germane în fiecare dintre cele două război, a funcţionat la capacitate maximă în comunism, iar acum a cerut insolvenţa. Una dintre cele mai vechi rafinării din Europa nu s-a mai regăsit din punct de vedere economic după Revoluţie

Rafinăria Steaua Română din Câmpina  şi-a cerut insolvenţa, iar cererea va fi judecată pe 22 iulie la  Tribunalul Bucureşti. În motivarea Consiliului de Administraţie se arată că deschiderea procedurii de insolvenţă se datorează „deteriorării continue a situaţiei financiare a societăţii”. Propunerea CA pentru funcţia de Administrator judiciar al companiei este firma Five S.P.R.L.
Rafinăria Steaua ocupă o suprafaţă de 49,6 hectare din Câmpina, a fost înfiinţată în anul 1895 iar acum este în totalitate privatizata. Este cotată pe piaţa secundară de acţiuni cu indicativul STRO. Acţionarul majoritar este Omnimpex Bucureşti.

Scurt istoric al rafinăriei

În anul 1895, după emiterea primei legi a minelor în ţara noastră, s-a înfiinţat societatatea anonimă Steaua Română, cu capital atât român, cât şi străin.

În anul 1897, după ce Rafinăria a achiziţionat în întregime zona petrolieră din jurul oraşului Câmpina, devine o modernă rafinărie, pe o suprafaţă de 13,5 hectare. La darea ei în folosinţa, era considerată cea mai modernă şi cea mai mare dintre rafinăriile din Europa. Patrimoniul său se compunea din rafinării, schele, sonde, instalaţii de export la Constanţa şi Giurgiu, o flotilă de tancuri petroliere de transport pe Dunăre, o fabrică de acid sulfuric, o fabrică de bidoane, o staţie de conducte de apă pe râul Doftana.

În primul an de funcţionare, 1897, rafinăria distila circa 30.000 tone ţiţei/an. După numai 2 ani, în 1899, distila circa 95.000 tone/an, iar înainte de 1914, circa 560.000 tone/an.

În noiembrie 1916, multe din instalaţiile rafinăriei au fost distruse de către aliaţi pentru a nu cădea în mâinile inamicului. Ulterior sondele şi rafinăria au fost refăcute în regim de urgenţă de către germani. În anul 1917, Kaizerul Wilhelm al II-lea şi Maresalul Machensen au vizitat Câmpina, atât de cunoscută pentru petrolul şi rafinăria ei.

Perioada interbelică este considerata perioada de glorie a rafinariei, când au fost modernizate instalaţiile, au fost cumpărate utilaje noi, ajungându-se la prelucrarea unei cantităţi record de 1,4 milioane tone de ţiţei/an.

La 22 iunie 1941 Romania intră în război. „Steaua Română" îşi continuă producţia, devenind astfel un obiectiv important de război. Germanii, interesaţi de asigurarea combustibilului necesar uriaşei maşini de război, acordă o atenţie deosebită unităţii.

La 1 august 1943, escadrilele britanice şi americane au bombardat rafinăria distrugând instalaţiile şi  sondele.

În 1944 (5-6 mai; 10 Şi 18 august), rafinăria va suferi alte 4 bombardamente, care o aduc în stare de neoperativitate.

Dupa război, rafinăria are nevoie de patru ani pentru a se reface. În 1948, la naţionalizare, regimul comunist a preluat rafinăria în stare de funcţionare la capacitate refacuta, de circa 500.000 tone/an.

După Revoluţie, „Steaua Română”  a intrat la producţia de avarie. A mai produs ocazional sovenţi, parafine, carburanţi tip Diesel. Aproape toţi angajaţii rafinăriei sunt de mai mult timp în şomaj tehnic sau concediaţi.