Comisia Europeană a sesizat Curtea de Justiţie a UE cu privire la netranspunerea legislaţiei referitoare la redresarea şi rezoluţia bancară (BRRD) de către România, Luxemburg, Polonia, Cehia, Suedia şi Olanda, ceea ce implică impunerea unei penalităţi zilnice până la transpunerea integrală.

Directiva (2014/59/UE) este un element central al cadrului de reglementare instituit pentru a crea un sector financiar mai sigur şi mai solid în urma crizei financiare. De asemenea, directiva este un document important pentru Uniunea bancară a UE, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene.

Noile norme introduse prin BRRD oferă autorităţilor naţionale instrumentele şi competenţele necesare pentru a atenua şi a gestiona dificultăţile majore sau falimentul băncilor şi ale marilor firme de investiţii din toate statele membre ale UE.

Obiectivul este acela de a se garanta faptul că băncile aflate în pragul insolvenţei pot fi restructurate fără a obliga contribuabilii să plătească, în vederea menţinerii stabilităţii financiare, pentru băncile aflate în dificultate.

În acest sens, normele prevăd, printre altele, ca acţionarii şi creditorii băncilor să suporte partea lor de costuri, prin intermediul unui mecanism de "recapitalizare internă".

Comisia Europeană consideră extrem de important ca aceste norme să fie în vigoare în toate statele membre. Data-limită pentru transpunerea acestor norme în dreptul naţional a fost 31 decembrie 2014.

La 28 mai 2015, Comisia a trimis un aviz motivat unui număr de 11 state membre ale UE, solicitându-le să transpună BRRD. Întrucât în şase state membre ale UE noile norme nu au fost transpuse integral, Curtea a fost sesizată cu privire la nerespectarea acestei obligaţii de către statele în cauză.

Sesizarea Curţii implică cel puţin impunerea unei penalităţi zilnice cu titlu cominatoriu (care conţine avertizarea cu o sancţiune n.r.) până când se realizează transpunerea integrală. Cuantumul acestor sancţiuni este calculat în aşa fel încât să se ia în considerare capacitatea de plată, durata şi gradul de gravitate a încălcării normelor de către statul membru în cauză. Comisia poate decide să retragă această cauză în condiţiile în care un stat membru pune în aplicare normele UE respective.

Începând din 2008, Comisia Europeană a adoptat o serie de măsuri pentru a asigura stabilitatea serviciilor financiare şi bancare. Adoptată în primăvara anului 2014, Directiva privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor bancare pune la dispoziţia autorităţilor mecanisme cuprinzătoare şi eficace pentru a gestiona situaţia băncilor care intră în dificultate, precum şi mecanisme de cooperare pentru a face faţă situaţiilor de dificultate ale băncilor transfrontaliere.

În cazul statelor membre care fac parte din zona euro sau care participă la uniunea bancară, transpunerea BRRD este indispensabilă pentru funcţionarea mecanismului unic de rezoluţie, având în vedere că, în multe cazuri, deciziile Comitetului unic de rezoluţie trebuie să fie puse în aplicare pe baza legislaţiei naţionale de transpunere a BRRD.

În temeiul dispoziţiilor BRRD, băncile sunt obligate să întocmească planuri de redresare pentru a depăşi dificultăţile financiare. Autorităţilor li se atribuie, de asemenea, anumite competenţe pentru a interveni în operaţiunile băncilor şi a le ajuta să evite intrarea în dificultate. Dacă totuşi acestea se confruntă cu falimentul, autorităţile dispun de instrumente şi de competenţe extinse pentru restructurarea acestor instituţii, distribuind pierderile la nivelul acţionarilor şi al creditorilor, conform unei ierarhii bine stabilite.

Autorităţile au competenţa de a pune în aplicare planuri de rezoluţie a băncilor care au intrat în dificultate, astfel încât să păstreze cele mai importante funcţii ale acestora şi să se evite situaţia în care contribuabilii vor trebui să salveze băncile respective.

Există dispoziţii precise privind modul în care autorităţile din ţara de origine şi cele din ţara-gazdă ar trebui să coopereze în toate etapele rezoluţiei transfrontaliere, de la planificarea procesului la rezoluţia în sine, Autoritatea Bancară Europeană având un rol important de coordonare şi de mediere în eventualitatea unui dezacord.

De asemenea, sunt în curs de înfiinţare fonduri de rezoluţie naţionale. În cazul statelor membre din zona euro, aceste fonduri vor fi înlocuite de Fondul unic de rezoluţie, începând din 2016.

Directiva privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor bancare este completată de norme tehnice elaborate de Autoritatea Bancară Europeană pe mai multe teme, cum ar fi obligaţiile de comunicare a unor informaţii concrete pentru planurile de redresare şi de rezoluţie şi asigurarea unei evaluări corecte a activelor şi a pierderilor în momentul rezoluţiei.