În 1975, Automobile Dacia scoate pe porţile uzinei modelul D6. N-a fost un succes şi s-a produs până în 1978. În total, au fost 642 de modele ale maşinii, care era o replică a modelului francez Renault Estafette.

Dacia D6 este prima autoutilitară fabricată vreodată de Automobile Dacia. Pentru realizarea acestei maşini a fost nevoie de o colaborare strânsă cu francezii de la Renault, care i-au ajutat pe cei de la Dacia atât cu tehnica pentru construcţia cutiei de viteze, cât şi cu şcolarizarea angajaţilor, timp de aproximativ două luni.

Celelalte componente, precum motorul şi anexele, fără pompa de apă şi carcasa filtrului de aer, sunt cele de pe Dacia 1300. De asemenea, tot în România erau făcute şi geamurile, plafonierele, tapiţeria, anvelopele sau sistemul de frânare.

Maşina era destinată pentru transportul de marfă, iar principalul client pentru aceste Dacii D6 a fost Poşta Română. De altfel, această maşină a fost exclusiv vândută instituţiilor de stat.

Una dintre cele mai populare autoutilitare din România a fost TV-ul, nume care reprezenta iniţialele lui Tudor Vladimirescu. 

Întreprinderea care a produs-o s-a numit mai întâi Uzina Tudor Vladimirescu Bucureşti, apoi Autobuzul, iar după după 1990 a primit numele de ROCAR. 

Aici s-au produs în vremea comunismului, începând cu 1957, trolee, microbuze, ambulanţe şi camioane mici.

În 1958 se produc la uzinele Tudor Vladimirescu primele autovehicule „destinate transportului de pasageri şi mărfuri de mic tonaj”, TV-4 şi TV-5. Acestea erau echipate cu motoare IMS de 50 de cai putere şi viteză maximă de 80 de kilometri pe oră.

Din 1964, noile modele sunt echipate cu motoare de 70 de cai putere şi pot ajunge la o viteză maximă de 100 de kilometri pe oră.

S-au produs până la începutul anilor 1980. De asemenea, aceste autoutilitare au fost exportate în unele ţări sub denumirea TV Tudor. S-au produs şi în Portugalia, sub denumirea Tagus, dar şi în Italia, sub denumirea de TV Ciemme.