Cazul “Cathedral Plaza” este arhicunoscut. Un edificiu megalomanic, construit în Bucureşti, într-o zonă de protecţie istorică şi arhitectonică, în mod practic lipit de Catedrala Sf Iosif din capitală. Urmare a contestării în instanţă de către reprezentanţii Bisericii Romano-Catolice, în anul 2012 s-a dispus anularea autorizaţiei de construire şi desfiinţarea clădirii.

Deşi obligat să pună în executare decizia de demolare a construcţiei,  primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu a preferat să formuleze la Tribunalul Dâmboviţa două cereri : una de anulare a deciziei de desfiinţare, iar cealaltă de suspendare a demolării, ambele respinse. De menţionat este faptul că în aceste procese Primăria Capitalei a fost de reprezentată de avocaţii care apără proprietarii turnului care trebuie demolat, aceştia fiind plătiţi din bani publici. Tribunalul Dâmboviţa a respins în 21 februarie 2014 contestaţiile formulate de Primăria Capitalei, prin care se solicita suspendarea şi anularea sentinţei 2520 din 2012 prin care aceeaşi instanţă a dispus demolarea turnului Cathedral Plaza.

În urma hotărârilor Tribunalului Dâmboviţa, IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a precizat că acţiunile exercitate de Primăria Capitalei au fost inspirate de “încercări confuze şi disperate” ale proprietarilor Cathedral Plaza: “Căile de atac exercitate de Primarul General au fost în mod vădit inspirate de încercările confuze şi disperate ale proprietarilor autointitulatei Cathedral Plaza. Se pare că prin această strategie Millennium Building Development (MBD) şi-a transferat influenţa şi mijloacele de atac în sfera unei instituţii publice care, într-un stat de drept, ar trebui să apere Catedrala Sf. Iosif şi nu clădirea ilegală de lângă aceasta”.

Catedrala fost construită între anii 1875-1883 după planurile arhitecţilor Friedrich Schmidt din Viena şi Carol Benesch. Stilul construcţiei aparţine istorismului şi împrumută mai ales caracteristici ale stilului romanic, cu unele elemente gotice. Clădirea are 40 m lungime şi 22 m lăţime. Este cea mai cunoscută biserică romano-catolică din Bucureşti. Catedrala a fost consacrată de arhiepiscopul Ignatius Paoli, la 15 februarie 1884; au fost prezenţi „toţi preoţii Arhidiecezei, toţi seminariştii, întregul corp diplomatic acreditat la Bucureşti, preşedintele Consiliului de Miniştri, preşedintele Senatului, primarul Capitalei şi mulţi alţii. Mihail Kogălniceanu, impresionat de măreţia lăcaşului de cult catolic avea să declare în acelaşi an, de la tribuna Parlamentului, că «este cel mai frumos edificiu religios care există în România»

Cert este că, fiind epuizate toate contestările posibile, primarul Sorin Oprescu nu prea mai are de ales. Demolează clădirea sau încălcă, din nou, legea. Oricum acest caz este de urmărit. Trăim, totuşi, în România, nu este aşa ?