Viciul de neconstituţionalitate al unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanţei respective, arată Curtea Constituţională a României, potrivit Agerpres.

CCR a publicat motivarea deciziei prin care a constatat că este neconstituţională Legea de aprobare a OUG 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor.

Judecătorii susţin că Legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională, iar OUG urmează a-şi înceta efectele juridice în condiţiile art.147 alin.(1) din Constituţie.

Dispoziţiile art.115 alin.(6) din Constituţie, la care este raportată critica de neconstituţionalitate, prevăd că „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“.

Referitor la înţelesul sintagmei „afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului“, Curtea precizează că a statuat că aceasta vizează „toate componentele care definesc regimul juridic al acestora — structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc“.

Judecătorii Curţii reţin că OUG 77/2013 prevede desfiinţarea posturilor vacante la ministere, instituţiile şi autorităţile publice indiferent de modul de finanţare, reducerea numărului total de posturi ocupate, obligaţia instituţiilor şi autorităţilor publice de a-şi modifica structurile funcţionale, transformarea posturilor de conducere desfiinţate în posturi de execuţie corespunzătoare studiilor şi condiţiilor de vechime, modificarea structurii serviciilor publice deconcentrate, obţinerea prealabilă a avizului favorabil al Guvernului pentru ocuparea posturilor vacante prin concurs/examen, aprobarea anuală de către Guvern a numărului maxim de posturi care se pot înfiinţa şi ocupa, suplimentar faţă de cele deja existente.

„Aceste autorităţi sunt prevăzute la art.116-117 şi art.120-123 din Constituţie, fiind, deci, instituţii fundamentale ale statului. (...) Măsurile prevăzute la art.2 şi art.3 alin.(1) din ordonanţa de urgenţă sunt de natură a afecta regimul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Curtea reţine faptul că art.2 prevede o reducere a numărului total de posturi şi, printr-o normă de trimitere cuprinsă în acelaşi text, interpretul normei află la care dintre autorităţile publice se referă această reducere şi care este nivelul procentual al acestei reduceri“, se spune în document.

De asemenea, Curtea arată că nu se definesc criterii pentru a opera reducerea cu 4% a posturilor ocupate la anumite ministere — nota finală de la Anexa nr.2 la ordonanţa de urgenţă menţionând, lapidar, că 'ordonatorii principali de credite ai instituţiilor prevăzute în prezenta anexă stabilesc numărul de posturi care se reduc în aparatul propriu şi/sau în instituţiile şi autorităţile din subordine, sub autoritate, în coordonare sau finanţate prin bugetul acestora, în conformitate cu analizele proprii, astfel încât să reflecte reducerea cu 4% a numărului total de posturi ocupate'.
„Aşadar, ordonatorii principali de credite, în mod discreţionar, pot desfiinţa posturi ocupate, din moment ce actul normativ criticat nu prevede criterii/ condiţii în acest sens. De altfel, atunci când s-au desfiinţat posturi ocupate au fost menţionate explicit şi criterii avute în vedere pentru încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu ale personalului. (...) O atare reducere este de natură să afecteze capacitatea administrativă şi funcţionarea autorităţilor publice şi prin elementul discreţionar care intervine în luarea deciziei de desfiinţare a anumitor posturi. De asemenea, în mod evident, este afectată structura organizatorică şi numărul personalului în funcţie ale acestor instituţii fundamentale ale statului“, apreciază judecătorii CCR.

Curtea mai reţine că ori de câte ori au fost operate măsuri de reducere a personalului aflat în funcţie, aceasta s-a făcut prin lege. În privinţa art.5 din ordonanţă, Curtea a constatat că acesta este de natură a afecta regimul autorităţilor publice locale cu referire directă la autonomia locală, principiu care guvernează acest regim. „În aceste condiţii, autorizarea prealabilă dată de către Guvern este o ingerinţă în desfăşurarea activităţii autorităţilor publice locale, acestea neputând dispune ocuparea posturilor vacante prin concurs/ examen chiar dacă se încadrează în plafonul aprobat al cheltuielilor de personal“, se mai subliniază în motivare.

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie.