Ce se mai întâmplă în învăţământul prahovean?

Foarte multe lucruri. Am terminat Bacalaureatul, am terminat evaluarea naţională şi prima etapă a repartizării computerizate. Începe examenul de definitivat al profesorilor debutanţi, iar pe data de 30 este examenul de titularizare. Deci suntem tot în examene! La fel va fi şi în luna august. Practic în învăţământ nu prea este linişte vara, ca în alte domenii.

Câte posturi sunt scoase la concurs în cadrul examenului de titularizare?

Avem scoase la concurs 1412 coduri, din care 761 sunt catedre complete, 651 fracţiuni de post. Lecţia deschisă a fost susţinută de 1193, iar o parte din candidaţi şi-au echivalat această probă practică. În total sunt înscrişi la titularizare 1501 candidaţi. Avem concurenţă mare la română, aproape trei pe un post, engleza...În schimb, la fizică sunt mai multe posturi decât candidaţi. De câţiva ani buni lucrăm cu pensionari...la fizică, la educaţie plastică, la muzică, chiar şi la tehnologii lucrăm cu pensionarii.

Vedeţi vreo soluţie pentru această situaţie? De ce nu vin tinerii în învăţământ?

Cauza este foarte simplă: salariile total neatractive! Atâta timp cât învăţământul este un sector total neatractiv pentru tinerii vom avea o foarte mare problemă. Eu estimez că în cinci ani, învăţământul se va confrunta cu o criză cronică de cadre didactice. Deocamdată încă mai sunt în activitate oameni de 50 spre 60 de ani, mai ales că s-a prelungit perioada de activitate. În viitorul foarte apropiat vom avea probleme. Salariile sunt foarte mici, naveta nu se decontează, de multe ori cheltuielile de navetă sunt cât salariul. În condiţiile acesta vom avea probleme. Anual avem candidaţi care susţin examenul de titularizare, obţin un post într-o altă localitate, se duc la post, află că în localitatea respectivă naveta nu se decontează şi vin şi renunţă la repartiţie. Preferă să îşi caute un alt loc de muncă. Avem în fiecare an foarte mulţi profesori care depun cereri de concedii fără plată, pleacă să lucreze în străinătate, în agricultură sau în alte domenii... Avem şi cereri numeroase prin care oamenii cer ieşirea din sistem. Marea problemă a învăţământului este faptul că este un sector neatractiv pentru tineri!

Există şi soluţii?

Singura soluţie este o creştere semnificativă a salariilor debutanţilor. În toate sistemele de învăţământ performante, India, Coreea, Danemarca, etc, salariile sunt foarte mari la debutanţi şi cres rapid în primii trei ani, iar apoi majorările sunt mai lente. Se merge pe ideea că o persoană care a apucat să intre în sistem şi s-a obişnuit cu sistemul greu îl mai părăseşte. În toate sistemele acestea de învăţământ, profesorii au salarii şi un statut social de invidiat. În aceste condiţii, spre exemplu în Coreea, profesorii sunt recrutaţi din prima treime a clasamentului absolvenţilor de universitate. La noi, ajung în învăţământ ultima treime, chiar mai puţin de ultima treime. Este o scară de valori inversată. Un sistem performant de învăţământ nu poate exista fără cadre didactice foarte bine pregătite. Sunt discipline care nu mai sunt frecventate. Facultăţile sunt grele, iar tânărul când termină este constrâns. Ori are o şansă, fiind foarte bun, să prindă o bursă afară şi să lucreze pe bani buni în cercetare, ori dacă rămâne în România îl aşteaptă şase milioane pe lună.
Şi uite aşa, facultatea de fizică are probleme anual în a completa cifra de şcolarizare. La Ploieşti, am avut facultate de fizică şi s-a desfiinţat din lipsa studenţilor.

Aţi fost parlamentar, europarlamentar...Aţi discutat cu colegii dvs. Politicieni despre măsuri menite să readucă profesorul pe locul care îl merită în societate?

Din nefericire, şi am observat acest lucru în perioada în care eram deputat, absolut toate partidele au aceeaşi indiferenţă, aici avem consens naţional, în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ. Ideea este că profesorii au salarii foarte mari faţă de timpul de lucru efectiv pe care îl prestează. Este o idee preconcepută...

Ai timp ca profesor pentru un al doilea job? Cum se justifică numărul mic de ore petrecute de cadrele didactice la serviciu în comparaţie cu alte categorii sociale?

În învăţământ trebuie să te pregăteşti în permanenţă. Trebuie să îţi pregăteşti orele de a doua zi, să citeşti ce apare nou în domeniul tău, să ţii pasul cu tehnica. Ca să ai performanţă trebuie să fii foarte bine pregătit. Vrei olimpici, trebuie să lucrezi cu ei suplimentar. Salariile atât de mici fac ca sistemul să fie ocolit de absolvenţi. Va crea o criză extraordinară. Vom ajunge la un moment dat să nu mai aibă cine să predea. A apela la pensionari este doar o soluţie de compromis. În primul rând pensionarii au un nivel de pregătire foarte buna, dar au o vârstă. Şi eu când eram elev preferam profesorii tineri, fie că erau bărbaţi, fie că erau doamne. Altfel te duci la ora unui om tânăr, când vezi un om foarte în vârstă, chiar dacă e bun profesional, nu prea ai mari şanse să te atragă materia respectivă. Avem nevoie urgentă de înoirea corpului profesoral, dar înoirea nu se va face dacă sistemul de salarizare nu se modifică urgent. Aceasta este principala problemă a sistemului de învăţământ. Nu ne plângem de baza materială, aceasta a crescut semnificativ în ultimii opt ani. Şcolile din mediu rural arată foarte bine, încălzire centrală, apă curentă, toalete în incintă, dotare deosebită, calculatoare, videoproiectoare, etc.

Poţi cere performanţă elevului, când are la clasă un profesor care a obţinut nota 2,3 sau 4 la titularizare?

Nu aş merge pe latura asta... rezultatele elevilor nu pot fi puse exclusiv pe seama calităţii profesorilor. Criza de personal încă nu s-a instalat, dar rezultatele sunt proaste. Există un dezinteres al elevilor faţă de carte, există o neimplicare a familiei în performanţele şcolare ale copiilor. Părinţii consideră că dacă îşi dau copiii la şcoală nu mai au niciun fel de răspundere. Sunt foarte mulţi părinţi care nu îi încurajează pe elevi să înveţe. Copiii nu mai au modele reale, văd la televizor tot felul de domnişoare cu unghii lungi care coboară din maşini luxoase sau tot felul de tineri care aruncă banii în stânga şi în dreapta fără a reprezenta ceva pentru societate. Nu poţi să le spui copiilor că cine învaţă şi face o facultate automat îşi asigură un statut social privilegiat. E sufiecient să se uite la profesorul de la clasă. Majoritatea sunt modest îmbrăcaţi, se vede că duc o viaţă chinuită, deşi au învăţat foarte, foarte mult. Şi eu am avut în perioada de şcoală profesori mai slab pregătiţi. Dar nu puteam să mă duc la părinţii mei şi să le spun că un anumit profesor e slab. Dacă îndrăzneam să le spun aşa ceva mâncam o bătaie soră cu moartea, deoarece ai mei considerau că nu am voie să critic un om care terminase o facultate. Cel mai slab profesor tot este mai învăţat decât cel mai bun elev. Chiar şi de la cel mai slab profesor se poate învăţa. Deocamdată fenomenul lipsei de personal se resimte în localităţile mici, în mediul rural. Se mai resimte, uşor, şi în oraşele mici. Se simte scăderea demografică. Se reflectă nu doar în lipsa de elevi, ci şi în cea de cadre didactice. Pe vremuri, în mediul rural erau fii satului care se întorceau să predea în şcolile din localitate. În general, fii satului nu se mai duc în învăţământ. Mai funcţionează uşor în învăţământul primar. Mă uitam, zilele trecute, pe lista elevilor admişi în clasa a 9 a cu profil pedagogic de la Colegiul Jean Monnet. M-am bucurat să văd că sunt  numai fete şi marea majoritate din mediul rural. Copii de la ţară dornici de afirmare care doresc să se califice şi să se întoarcă acasă cu o meserie învăţată.

Oricum în ceea ce priveşte corpul profesoral ne confruntăm cu un fenomen de îmbătrînire, media de vârstă s-a ridicat foarte mult, şi cu un fenomen de... feminizare. Numărul bărbaţilor a scăzut dramatic. La ora actuală bărbaţii reprezintă maxim 15% din totalul corpului profesoral din Prahova. Când am şedinţă cu directorii, majoritatea sunt doamne. Uitaţi-vă la componenţa Inspectoratului Şcolar şi aici predomină doamnele.

Vă este dor de catedră? V-aţi dori să staţi mai mult în mijlocul elevilor? Cum simţiţi generaţia actuală?

Sigur că îmi este dor, dar nu la fel de dor ca în perioada în care eram deputat sau europarlamentar. Acum de două ori pe săptămână predau fizica la Colegiul Mihai Viteazul. Nu m-am desprins de activitatea didactică. Mă uit la elevii mei şi observ că sunt copii formaţi într-o altă eră. La începutul carierei mele de profesor nu toţi elevii aveau televizor în casă, nu aveau telefon fix. Acum telefonul mobil, faxul, internetul, tableta sunt nişte mijloace de comunicare uzuale. Trăim într-o societate care a explodat din punct de vedere informatic şi au un cu totul alt sistem de gândire. Calculatorul produce schimbări la nivelul scoarţei cerebrale. Ei gândesc algoritmizat şi percep altfel problemele actuale. Noi ne-am format în perioada cărţilor şi a celor câteva ore de emisiuni TV pe zi, iar ei în perioada telefoanelor mobile, ale laptopurilor, ale tabletelor... Aceşti copii pot comunica între ei 24 de ore din 24, chiar şi în zonele cele mai îndepărtate. Au un cu totul alt mod de a gândi şi de a comunica.

A ţinut pasul învăţământul românesc cu aceste schimbări de generaţie?

Este nevoie de o schimbare a sistemului de învăţământ. Ei au un cu totul alt sistem de gândire şi nevoi de alt tip. Sistemul de învăţământ ar trebui să se modifice şi el în ritmul acesta. Cineva îmi spune ceva interesant. O persoană care s-a pensionat în urmă cu 20 de ani şi revine la locul de muncă nu îl mai recunoaşte. Acolo există calculator, fax, laptopuri, tablete, etc... Cineva care a terminat şcoala în urmă cu 20 de ani se întoarce în şcoală găseşte tot băncile, tot tabla, tot sistemul cu elevii care stau în bancă şi profesorul la catedră. Au mai apărut retroproiectoare, calculatoare, dar sistemul de învăţământ în sine nu a ţinut pasul cu evoluţia societăţii. Ideea este că aceste lucruri nu se întâmplă doar în România. În toată lumea există discrepanţe între modul în care a evoluat societatea şi modul în care a evoluat sistemul de învăţământ. La noi această discrepanţă este ceva mai puternică.

Ce se mai întâmplă cu faimoasa clasă 0? Va mai funcţiona şi în acest an? Rămân mai mulţi copii în grădiniţe?

Clasa pregătitoare este un real succes. Părinţii sunt foarte mulţumiţi de ceea ce fac micuţii în clasa pregătitoare. Şi asta se vede prin faptul că avem aproximativ o sută de clase în plus în judeţ. Numărul de părinţi care şi-au păstrat copiii în grădiniţe este mult mai mic. Din contră vin unii părinţi ai căror copii nu au încă vârsta şi trebuie să îi trimitem la centrul de evaluare psihosomatică pentru a vedea dacă fac sau nu faţă.  Peste tot pe unde am mers, părinţii sunt mulţumiţi de clasa zero. Calitatea corpului profesoral care predau la clasa zero este deosebită. Profesorii au urmat cursuri speciale pentru a putea preda la clasa pregătitoare, vom avea astfel de cursuri şi cu cei care preiau în acest an clasa zero.

Aţi spus o sută de clase noi. Sunt şcolile pregătite pentru a preluat aceşti micuţi?

Marea majoritate da. Avem bani pentru achiziţia de mobilier suplimentar. Şcoala primeşte banii când contractul de mobilier este semnat, iar mobila este în curtea şcolii. Problema este alta, au fost în Ploieşti câteva şcoli la care a fost o presiune foarte mare pentru înscrierea în clasa zero. S-au făcut buletine noi pe capete pentru a respecta condiţia de domiciliu... Avem şcoli în care vom avea 34-35 de elevi la clasa pregătitoare. Este foarte mult, este greu şi pentru învăţători.

Care sunt şcolile cele mai solicitate?

Părinţii vor ceea ce este mai bine pentru copilul lor. A trebuit să suplimentăm clasele la câteva şcoli. La Sfântul Vasile, Sfânta Vineri, Grigore Moisil, Nicolae Iorga, I.A. Bassarabescu ... cam astea sunt şcolile cele mai solicitate din Ploieşti şi unde am suplimentam numărul de copii la clasă.

Vă e dor de politică?

Continui să fac politică, dar în măsura în care îmi permite timpul. Am rămas în conducerea judeţeană a PNL, dar colegii mei au înţeles activitatea mea şi mi-au uşurat munca de partid. Particip la şedinţe, la acţiunile de partid, dar nu am un sector, o zonă din judeţ de care răspund. Cel mai mult timp îl petrec la inspectorat!