În acest an, Colegiul Naţional Mihai Viteazul de poate lăuda cu singura notă de zece la Bacalaureat din judeţ. Cât de greu este să ajungi la o astfel de performanţă.

Dacă avem această notă înseamnă că nu este greu. În acelaşi timp, fără a minimiza din efortul şi meritele Cătălinei Rîpeanu, eleva de zece, vreau să vă spun că este destul de relativ acest zece. Spre exemplu, chiar şi la matematică, un profesor acordă 9,90 iar altul 10. Perfecţiunea este relativă. Important cred că este faptul că dacă analizăm media mediilor la bacalaureat ne situăm şi în acest an, ca şi anul trecut pe primul loc.

Cât de greu este pentru un director de liceu să coordoneze peste o mie de elevi şi întregul colectiv de profesori pentru a ajunge la performanţa intelectuală?

Suntem aici un grup de profesori, din care o mare parte avem o doză de subiectivism. Suntem absolvenţi ai Colegiului Naţional Mihai Viteazul şi ne dorim să transmitem elevilor noştri dorinţa de a ajunge în vârf. Mă bucur că reuşim an de an să îi determinăm pe elevii noştri să îşi dorească primul loc în ceea ce realizează.

Acceptă elevii dorinţa dumneavoastră de performanţă?

E adevărat că elevii s-au schimbat în ultimii 20 de ani, iar eu tocmai am împlinit 20 de ani de catedră, ca profesor de matematică. Trebuie să te adaptezi, ca profesor, generaţiilor, evident cerându-le şi lor să dea tot ce pot mai bun. E aberant să îi spun copilului nu vreau să văd telefonul mobil, pentru  că nu se poate trăi fără acest mijloc de comunicare. Dar în acelaşi timp, evident că  mă voi supăra când telefonul respectiv e folosit în timpul orei, cu excepţia cazului în care eu îi solicit elevului să facă o împărţire la care vreau un rezultat rapid. Dacă am o problemă mai grea, decât să stăm cinci, zece minute să facem împărţirile, prefer telefonul, pentru  că pe noi ne interesează rezultatul final, nu să facem aritmetică. În Occident sunt examene la care se pot folosi calculatoarele, pentru că nu interesează aptidudinea de a face un anumit calcul, ci posibilitatea de a modela un fenomen din punct de vedere matematic, de a trage nişte concluzii, de a ajunge la o demonstraţie logică.

Vom ajunge vreodată la un sistem de învăţământ asemănător celui din ţările occidentale? Mă refer aici, atât la modul de salarizare al profesorului, cât şi la relaţia cadru didactic-elev.

Ca să ajungem la modul de a plăti profesorul cred că e un vis prea îndepărtat. Poate doar să se schimbe atât de mult legislaţia Uniunii Europene şi să devenim atât de uniţi încât să se uniformizeze în zece-douăzeci de ani şi veniturile categoriilor de bază ale societăţii, şi mă refer aici la medici, profesori, judecători. Însă în ceea ce priveşte relaţionarea profesor-elev, din experienţa contactelor pe care le-am avut în alte şcoli din străinătate pot să vă spun că, din nou subiectiv vorbind, profesorii Colegiului Mihai Viteazul se apropie destul de mult de ceea ce se întâmplă dincolo, chiar cu amendamentul că dincolo, de multe ori, nu prea se face carte. Este un fel de joacă, chiar şi la nivel înalt, nu doar la clasele I-IV. Copiii nu sunt obişnuiţi să reziste, soneria înseamnă automat ieşirea din clasă, dar poate că el va deveni cercetător. Nu se poate să lucrezi fix 40 de minute sau 50. Să nu uităm şi securitatea în mediul şcolar este destul de scăzută în occident. Au şi ei punctele lor slabe, nu doar merite.

Cum vi s-a părut cazul de la Bolintineanu?

Sincer, şi iar sunt subiectiv, la Colegiul Mihai Viteazul nu s-a pus niciodată problema să se discute, fie la nivelul diriginţilor sau al comitetului de părinţi despre modul de abordare al unui examen ca la Liceul Bolintineanu. Evident, din câte am înţeles, acolo intră la admitere, în clasa a opta, nişte copii cu medii sufiecient de mici. Aici intră doar cei cu medie peste 9. Automat că nu ai cum să te aştepţi la nişte rezultate excepţionale la sfârşitul  liceului. Propabil că a existat această tentaţie firească a unor părinţi de a încerca o cale neordoxă şi evident ilegală de rezolvare a problemei. Nu comentez acum ceea ce s-a întâmplat acolo. Am văzut nişte imagini şi a citit nişte ştiri, iar ca matematician cred cam cinci la sută din ce văd la televizor. Este atât de uşor să manipulezi oamenii...Din păcate s-a vorbit foarte urât despre profesori în această perioadă şi cred că este ca şi când ai găsit un tâmplar care fură şi ai spune că toţi tâmplarii fură. Cam aşa este şi această problemă.

Să ne întoarcem puţin la modul de salarizare al profesorilor. Dacă ar fi să dăm timpul înapoi v-aţi mai face profesor?

Profesor sau arheolog. Am făcut întotdeauna meseria aceasta cu foarte multă pasiune. Îmi amintesc mereu de tatăl meu care a fost şi el profesor la acest colegiu, iar el îmi spunea să mă fac orice, dar nu profesor pentru că este o muncă stresantă şi foare prost plătită. Şi bineînţeles că nu l-am ascultat. Nu îmi pare rău. Cred că este nevoie de oameni, de cadre didactice dedicate. La ce salarii sunt doar dăruirea şi sufletul unui om poate scoate tineri de calitate. Gândiţi-vă la învăţători. Cât de prost plătiţi sunt şi cât de important e un învăţător. Avem generaţii întregi la clasa a 5a sau a 8 a care provin de la acelaşi învăţător. Avem spre exemplu 25 de elevi într-o clasă care provin de la Şcoala Sfântul Vasile, care au intrat toţi la Mihai Viteazul. Asta spune multe despre învăţătorul respectiv.

Cum întâmpinaţi tinerii profesori care sunt repartizaţi la Colegiul Naţional Mihai Viteazul?

Sincer, încercăm să le împărtăşim din experienţa noastră. Eu personal îi învit pe cei de matematică la orele mele, pentru că m-am gândit că mai întâi trebuie să înveţe ei şi pe urmă să îi verific eu. E greu pentru că s-au obişnuit şi au trăit într-o cu totul altă perioadă, iar eu sunt printre ultimele generaţii de profesori care au prins revoluţia în timpul şcolarizării. Este din ce în ce mai complicat cu cadrele didactice tinere, sunt din ce în ce mai slab pregătiţi şi sper ca tinerii profesori pe care îi vom avea aici din toamnă să-mi infirme această părere. Este o mare problemă atunci când elevii sunt mult mai bine pregătiţi decât profesorul.

Cred că profesorii trebuie să înţeleagă, şi cei tineri şi noi, cei mai puţin tineri, că trebuie să ţinem pasul cu avalanşa de informaţii la care au acces copiii. Poate că nu e o nenorocire că nu ştiu care este ultimul jucător străin de la Petrolul, dar dacă vine el şi îmi spune că acel jucător a fost filosof şi eu îi confirm, atunci chiar este o problemă.

Ce probleme întâmpinaţi nu atât în meseria de profesor de matematică, ci în special în funcţia de director al unui liceu de prestigiu?

Probleme sunt multe. Gândiţi-vă că este un liceu cu 1600 de elevi, pe opt nivele de clase, de la a 5 a la a 12 a. Problemele sunt de ordin financiar, în sensul în care sunt din ce în ce mai puţine resurse financiare, nu avem bani de reparaţii şi mereu trebuie să apelăm la ajutorul părinţilor care au înţeles şi ne sprijină. Pe de altă parte, resursa umană începe să devină şi la noi o problemă.Avem un colectiv de cadre didactice foarte bine pregătite, dar pe măsură ce ies la pensie colegii pe care ne-am bazat atâţia ani ne facem probleme cine o să îi înlocuiască. Ar trebui să existe bani pentru ca tinerii să poată fi ţinuţi în şcoală, măcar un an fără să predea. Să intre în şcoală la diferite ore şi să fie atenţi la ceea ce fac profesorii cu experienţă. Este o meserie foarte grea, pe care e foarte greu să o înveţi singur. Şi nu e vorba de partea ştiinţifică, e vorba de a interacţiona, de modul în care prezinţi problemele, de cum răspunzi cerinţelor elevilor.

 Iar satisfacţiile funcţiei de director?

Satisfacţiile funcţiei de director sunt legate în primul rând de faptul că având încă două clase la care predau, satisfacţiile directorului sunt şi satisfacţiile cadrului didactic, ale profesorului de matematică atunci când vede că are olimpici naţionali, când vede note mari la sfârşitul ciclului de învăţământ. Sunt satisfacţiile directorului atunci când vede Colegiul Naţional Mihai Viteazul că are 80  de olimpici naţionali, de două ori mai mulţi decât următorul liceu din clasament. Mă bucur atunci când părinţii sunt mulţimiţi că am reuşit să învăţăm numai dimineaţa şi să închidem şcoala la ora 16.00, la fel ca în restul Europei..

Ce ar trebui să ştie viitorii elevi ai Colegiului Naţional Mihai Viteazul?

Ar trebui să ştie că le vom cere, le vom şi dărui toată ştiinţa noastră de carte. Suntem exigenţi, nu o să le permitem foarte multe excentricităţi, dar în acelaşi timp o să fim alături de ei atunci când au probleme şi că aşteptăm să se integreze în tradiţia liceului în ceea ce priveşte rezultatele deosebite.

Dincolo de rezultatele deosebite la carte, aveţi rezultate bune şi în sport. Cum se împacă cele două activităţi?

Aici este o tradiţie a Colegiului Naţional Mihai Viteazul. A existat un club sportiv şcolar, Tricolorul Ploieşti, care s-a desfiinţat atunci când s-au format clasele cu profil sportiv. Ideea a fost atunci că este mai bine cu clase de volei. Şi înaintea acestui club sportiv şcolar am avut clase de volei. Spre exemplu, fostul ministru Marian Săniuţă a fost elev şi a jucat volei la Mihai Viteazul. După Revoluţie, nivelul sportiv a început să scadă, deoarece părinţii îşi doreau clasa sportivă nu neaparat de dragul sportului cât mai degrabă pentru a fi la Mihai Viteazul. Au existat şi satisfacţii, elevii noştri ocupând locuri fruntaşe în competiţii. Anul acesta am venit cu o schimbare, în ideea în care nu poţi să faci performanţă sportivă cu 30 de copii într-o clasă. Am împărţit clasa în două, jumătate volei, jumătate baschet în ideea de a avea performanţă în ambele sporturi. Anul trecut am fost pe locul întâi pe ţară la volei, iar anul acesta la baschet. Aşa că am zis că dacă avem elevi talentaţi în ambele sporturi să îi selecţionăm şi să mergem pe două fronturi cu sportivi buni, decât să avem nişte 3-4 vârfuri într-o clasă, iar ceilalţi vin şi ei la antrenamentul de volei.

Ce v-aţi propus pentru noul an şcolar?

Pentru anul următor şcolar,deoarece avem o clasă în plus, încercăm să extindem puţin baza materială, un lucru foarte greu în zilele noastre. Vrem să mai amenajăm nişte săli de clasă, să mai renovăm o parte din grupurile sanitare şi nu în ultimul rând să reuşim să transformăm un depozit pe care îl avem într-o mică sală de sport, mai ales că am înţeles că se va mări numărul de ore de sport şi ar putea să apară probleme. Iar din punct de vedere al performaţei intelectuale sper ca anul viitor să obţinem 100% promovabilitate la bacalaureat, nu doar la profilul teoretic, cum a fost în acest an, ci şi la clasele cu profil sportiv. În acest an am avut un procent 98,5% din cauza elevilor de la profilul sportiv. Sper ca anul viitor să se mobilizeze mai mult şi să rămânem cei mai buni.