Boboteaza face parte din suita celor 12 sărbători creştine importante şi este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică, de aceea Biserica mai numeşte Boboteaza şi "Arătarea Domnului", "Dumnezeiasca Arătare" sau "Epifania", această din urmă denumire provenind din limba greacă şi înseamnând "arătare", "descoperire", "revelare".

Credincioşii şi preoţii consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfinţirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului. Apa sfinţită la biserică în această zi şi luată de credincioşi nu se strică niciodată. Prin agheasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru sfinţirea ei.

Mii de ploieşteni au luat cu asalt bisericile din municipiu pentru a se aproviziona cu mult dorita agheasmă. Şi ca întotdeauna când se dă ceva gratis, cozile s-au format peste tot, în curţile bisericilor.

Oamenii s-au îmbrâncit, s-au înghesuit, s-au mai şi înjurat în şoaptă, iar în final au ajuns să obţină mult dorita apa sfinţită.

Cai stopiţi cu agheasmă

În alte colţuri ale judeţului Prahova, a devenit o tradiţie ca de Bobotează să fie organizat şi Botezul cailor. Pietroşani, Târgşorul Vechi, Dumbrava,Râfov şi în multe alte localităţi, fermierii îşi aduc caii pentru a primi binecuvântarea preoţilor prin stropirea cu apă sfinţită.

Împodobiţi cu ciucuri şi funde roşii, caii fac o adevărată paradă de forţă şi frumuseţe şi sunt motiv de mândrie pentru stăpânii acestora.

După botezul cailor, considerat benefic de către localnici pentru animalele care vor servi la activităţile agricole din an, are loc o întrecere pentru a desemna cel mai bun cal şi călăreţ.

Iar după întrecere urmează un ospăţ tradiţional, stropit din plin cu vin, ţuică şi alte licori bahice găsite din belşug în gospodăriile de la ţară.

Botezul cailor este o tradiţie care datează de pe la 1900 şi este un obicei specific satelor din Muntenia, Oltenia şi Dobrogea.