Larisa Iordache s-a retras înainte cu câteva minute de finala la bârnă din cauza problemelor la gleznă, a anunţat, marţi, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român.

Gimnasta riscă să se accidenteze: ”A încercat la încălzire câteva mişcări dar ea nu poate împinge în picior iar riscul unei accidentări e imens în aceste condiţii”, a transmis Comitetul:

„Fără Larisa Iordache în finală olimpică! Problemele de la gleznă o împiedică pe Larisa să concureze azi. A încercat la încălzire câteva mişcări dar ea nu poate împinge în picior iar riscul unei accidentări e imens în aceste condiţii. Toţi suntem lângă ea! Capul sus, Larisa! Ştim că în condiţii normale ai fi luptat, ai fi arătat cât de frumoasă e gimnastica ta”, a anunţat COSR.

Context

Presa americană i-a dedicat, în luna iulie, un amplu articol gimnastei Larisa Iordache, înainte de calificarea în finală, şi face o trecere în revistă a măririi şi căderii gimnasticii româneşti. Redăm mai jos integral articolul din The New York Times.

”În octombrie 2014, un videoclip cu gimnasta româncă Larisa Iordache devenise viral. O ferise pe Simone Biles de înţepătura unei albine.

Se aflau amândouă pe podiumul campionatelor mondiale de gimnastică din China pentru a-şi primi medaliile – una de aur, pentru Biles, şi una de argint pentru Iordache – când o albină a ieşit bâzâind din buchetul lui Biles. Iordache i-a arătat-o. Ţipând, Biles a aruncat buchetul pe jos şi a fugit spre Iordache, părând să îi ceară să o apere. Albina s-a îndepărtat.

Dar videoclipul, care fusese vizionat de peste 3 milioane de ori, a relevat ceva mai mult decât o scenă nostimă. Imaginile au captat ceea ce rămâne încă, la şapte ani distanţă, cea mai mare şansă a vreunei gimnaste de a o învinge pe Biles la o competiţie internaţională de importanţă mondială.

Iordache, în vârstă de 18 ani şi purtând aproape singură pe umeri tradiţia atât de cunoscută pe vremuri a gimnasticii româneşti, oferise în ziua aceea o prestaţie remarcabilă – una care ar fi putut deschide o nouă eră.

Existase speranţa ca ea să o învingă pe Biles în anul următor, respectiv, în 2015. Fiind cea mai talentată gimnastă din generaţia sa, obiectivul părea îndreptăţit.

În schimb, ea şi-a petrecut restul deceniului accidentându-se în fiecare moment mai important. Biles a devenit de neînvins. Şi chiar anul trecut, se părea că performanţele în gimnastică ale Larisei Iordache se opriseră pe podiumul de la Nanning, îm China, la 0,466 puncte de medalia de aur.

Ultima româncă

Înaintea apariţiei lui Biles, Nadia Comăneci rămăsese termenul de comparaţie cu care era măsurată cea mai bună performanţă – un obicei care nu se pierduse în cazul Larisei Iordache, pe care presa românească o numea ‘noua Nadia’ chiar şi înainte de a fi împlinit vârsta necesară ca să poaată concura la nivel internaţional.

Comentând transmisiunile canalului NBC din 2014, de la Campionatul Mondial, Nastia Lukin, o campioană olimpică din 2006, spunea că Iordache ar fi declarat: “Deşi mă simt flatată să fiu comparată cu ea, eu sunt Larisa şi vreau să fiu eu însămi”.

S-a dovedit ulterior că se pretindea prea mult. Performanţa lui Comăneci la Olimpiada de Vară de la Montreal, din 1976 – unde ea a devenit prima gimnastă care a primit nota 10 la vreo olimpiadă, repetând performanţa de încă şase ori până la ceremonia de închidere a competiţiei – o făcea să devină prima vedetă româncă apărută după patru decenii. Pe vremea aceea, Iordache obţinuse o medalie de argint în 2014 şi era clar că ea ar putea rămâne ultima.

Gimnastica românească a decăzut treptat, după care a dispărut brusc. Programele sale de dezvoltare au devenit mai slabe, iar mai marii federaţiei au început să nu mai producă tineri gimnaşti promiţători, ceea ce i-a făcut pe unii să părăsească echipa în momentul când antrenorii veterani au preferat să iasă pur şi simplu la pensie în loc să investească într-o nouă generaţie. În momentul când veteranii s-au retras definitiv, nu mai era nimeni care să îi înlocuiască.

Cum programul a decăzut dispărând cu totul din vizor, Larisei Iordache i-a revenit sarcina de a salva aparenţele.

În clasamentul pe echipe de la Campionatul Mondial din 2014, România s-a clasat pe locul al patrulea, continuând astfel o tradiţie încă neegalată. 40 de ani în care a ocupat locul 4 la toate campionatele mondiale. Dar fără Iordache, ţara s-ar fi putut clasa în cel mai bun caz pe locul 8.

În anul următor, faţada s-a năruit. La Campioantul Mondial din 2015, România a terminat pe locul 13 şi, pentru prima oară începând din 1968, echipa sa de gimnastică nu s-a mai calificat la olimpiade. Decâderea era atât de completă, încât Iordache, care a câştigat totuşi o medalie de bronz la o finală din 2015, a primit cele mai mari note din echipă la trei din patru competiţii, deşi căzuse de două ori. Ulterior, la plecarea echipei, ea şi-a cerut scuze, izbucnind în lacrimi.

Cu câţiva ani înainte, pe când avea 16 ani, la campionatele de la Londra din 2012, se sperase ca Iordache să concureze pentru o medalie de aur la bârnă şi la sol.

Numai că, ulterior, ea a suferit o fasceită plantară la piciorul stâng şi nu se mai ştia nici măcar dacă va mai putea concura la toate aparatele. A terminat pe locul 9, s-a clasat pe locul 6 laabârnă şi nu s-a calificat în finala de la sol.

“E foarte, foarte greu”, le-a declarat la vremea aceea reporterilor Mariana Bitang, antrenoarea principală a echipei. “Ea era cea mai importantă membră a echipei”.

Pentru Iordache, asta părea să devină o obişnuinţă: mari aşteptări, după care, accidentări în momentul nepotrivit. Avusese succes în competţiile naţionale şi internaţionale, câştigând la Campionatele Europene mai multe medalii decât oricare altă gimnasstă, cu excepţia Svetlanei Horkina, tripla campioană olimpică din Rusia. Dar mereu şi mereu, titlurile mondiale o ocoleau.

După eşecurile din 2015, România avea o nouă şansă să-şi califice echipa la Rio, cu ocazia competiţiei-test din aprilie 2016, dinaintea Olimpiadei. Dar un deget rupt a ţinut-o acasă pe Iordache or, fără ea, echipa s-a clasat penultima. Cea mai bine clasată membră a echipei a ocupat locul 24.

Cum Iordache era încă în recuperare după degetul rupt, după o entorsă suferită cu câteva luni mai târziu şi după o rană la genunchi, ulterior, Federaţiaa Română de Gimnastciă a desemnat-o pe Cătălina Ponor – de cinci ori medaliată olimpică între 2004 – 2012 – pentru un loc de frunte la Rio.

La 20 de ani şi slăbită după atâtea accidentări, Iordache s-ar fi putut retrage.

Dar nu a făcut-o.

“În sufletul meu, dorinţa, de a-mi dovedi mie însămi că sunt mai bună decât cred, nu a pierit niciodată”, a scris ea într-un mesaj email din această lună, adăugând că simţea că trebuie să continue spre binele colegelor din echipă. “Aşa că n-am lăsat gândurile negre să mă copleşeasscă şi m-am ridicat de jos de fiecare dată”.

Triumf şi tragedie

Iordache a dominat în mai multe competiţii din 2017, câştigând medalii la Cupa Mondială şi învingându-şi cu peste 5 puncte avans adversarele de la campionatele române de gimnastică. Şi, cum Biles făcuse o pauză după olimpiadă, ea devenise favorită pentru medaalii în copetiţiile de nivel mondial.

Ea ştia, adversarele sale ştiau, la fel ca şi admiratorii săi că asta ar fi cea mai mare şansă pe care ar putea-o avea vreodată.

În prima zi a Campionatelor Mondiale din 2017, ea a fost prezentată în faţa mulţimii din Montreal, acolo unde Comăneci marcase un moment istoric cu 41 de ani înainte. Undeva în mulţime, se afla însăşi (Nadia) Comăneci, venită să o încurajeze.

Nu a fost nimic, nici măcar o adevărată căzătură, dar, în momentul când şi-a luat avânt, ceva a trosnit. Iordache a căzut pe saltea.

“În momentul acela, am simţit ca şi cum toată munca mea şi a antrenorilor mei ar fi dispărut într-o secundă”, scrie ea în mesajul de email.

Suferinţa ei a apărut pe toate ecranele sălii, în timp ce ea era scoasă de-acolo, plângând pe umărul antrenorului ei. S-a dovedit a fi o ruptură a tendonului lui Ahile, iar refacerea lui necesita trei operaţii.

Una după alta, şansele calificării la olimpiade au trecut. Ar fi putut concura la campionatele mondiale din 2019, unde s-ar fi putut califica printre cele 32 de concurente, Ar fi putut concura şi în seriile pentru Cupa Mondială, dar, în 2020, era prea târziu şi pentru aşa ceva.

În octombrie 2020, la trei ani după ce-şi rupsese tendonul lui Ahile, testul de coronavirus i-a ieşit pozitiv. Simptomele erau uşoare, dar programul ei de antrenament a trebuit din nou schimbat.

În noiembrie, parţial întremată, ea a participat la campionatele naţionale de gimnastică din România. Campionatul European de la Basel, în Elveţia, se apropia, iar pentru Tokyo mai erau libere numai două locuri.

Pe data de 21 aprilie, în dimineaţa concursului, s-a trezit cu o durere abdominală atât de severă, încât de-abia dacă se mai putea ţine pe picioare. Medicii au sfătuit-o să se retragă din concurs şi să meargă la un spital de urgenţă, dar Larisa a refuzat.

“Am făcut totul pe răspunderea mea, pentru că nu puteam renunţa”, spune ea. “M-am ridicat, m-am încălzit, mă obişnuisem puţin cu durerea şi eram concentrată. Ai doar câte un exerciţiu de făcut la fiecare probă, poţi să rezişti. Ai trecut prin atâtea ca să ajungi aici şi nu-ţi poţi permite să renunţi!“

În mediile de socializare, ea a minimalizat afecţiunea, spunând că este doar o ‘febră uşoară’. Dar, în mesajul de email, ea mărturisea că era în agonie.

Trecând peste ceea ce s-a dovedit ulterior o infecţie la rinichi, ea a reuşit să se califice la Olimpiadă. Comăneci povesteşte că medicii o sfătuiseră să nu concureze la proba de la bară.

S-a întors acasă “fără să fi adus vreo medalie”, după cum a scris ea în româneşte, “dar lucrul cel mai important, pe care am să-l ţin minte toată viaţa, este că nimic nu e imposibil dacă îţi doreşti ceva cu adevărat”.

Dar se pare că, dacă eşti Larisa Iordache, suferinţele continuă să apară.

Miercuri, Federaţia Română de Gimnastică a anunţat că, din cauza unei afecţiuni la o încheietură, ea nu va putea concura la toate probele de la Tokyo, evoluând numai la bară, specialitatea ei.

A avut mereu şansa de a putea câştiga o medalie olimpică. Acum este însă singura şansă, o şansă pe care şi-o va asuma, umbrită fiind de cea mai mare pierdere din lume.

Când, duminică, în jurul orei 2 noaptea, (Larisa) Iordache , acum în vârstă de 25 de ani, va intra în arena competiţiei din Tokyo, o susţinătoare va lipsi de la eveniment: mama sa, decedată cu patru săptămâni înaintea ceremoniei de deschidere.

Sursa: www.g4media.ro