Nu cred că a fost o întâmplare că a fost o ceaţă densă la ultimul meci al Petrolului, pe Ilie Oană, în acest an. Cred cu tărie că negura asta a fost dată, de sus, pentru a le demonstra tuturor cârcotaşilor că Petrolul a ieşit din perioada în care titlul de campioană nu se vedea tocmai din cauza negurii. A venit timpul ca echipa asta să iasă din ceaţa visului interzis al titlului de campioană, odată pentru totdeauna. A fost o provocare, acceptată de ziua lui Contra, de către jucători şi fani, chiar şi de către Mutu, prezent pe Ilie Oană pentru a-şi vedea la lucru viitorii colegi.

Prin ceaţa densă, petroliştii nu au reuşit în prima jumătate de oră să evite şepcile roşii care tot apăreau în jurul lor. Dar, şi aşa, Albin a reuşit o cursă nebună, scăriţa încercată de el fiind blocată de Vladimir Niculescu, băiatul fostului portar al Petrolului. Cu şase minute înainte de pauză, Priso a centrat de pe dreapta, Teixeira a recentrat pentru Hamza, iar tunisianul a marcat superb, din întoarcere, la colţul lung. Golgeterul Petrolului i-a dedicat golul juniorului Vlad Radu, aflat într-o stare gravă, dar i-a promis lui Contra că îi va dedica golul al doilea. Şi i l-a dedicat, în minutul 52, atunci când a marcat după un şut centrare al lui Priso. Zarurile fuseseră aruncate, meciul era jucat, chiar dacă ocazii au mai fost, la ambele porţi, cea mai mare dintre ele fiind ratată de Dore, intrat şi el în repriza secundă. Ceaţa se risipise pentru Petrolul, în negura de pe Ilie Oană rămânând doar U Cluj şi arbitrul.

Contra a venit fleaşcă la conferinţa de presă, şampania împroşcată de jucători fiind cauza unei ţinute aparte pentru tehnicianul Petrolului. Bucuros, Cosmin, aniversatul zilei, a recunoscut că i-a fost teamă de acest joc, dar le-a mulţumit jucătorilor pentru cadoul oferit. Restul nu îşi are rostul.

Într-o seară în care Jose Carreras a concertat la Romexpo, încercând să ridice ceaţa de pe ochii unei industrii muzicale româneşti de o factură îndoielnică, la 60 de kilometri distanţă, în templul fotbalului ploieştean, stadionul Ilie Oană, Hamza Younes devenea un Negură Vodă modern şi scotea Petrolul, odată pentru totdeauna, din ceaţa visului interzis al titlului de campioană.