Trei volume remarcabile despre istoria Petrolului, scrise de Răzvan Frăţilă, conţin numeroase momente speciale din trecutul ”găzarilor”. GSP.ro a cules zece dintre cele mai spectaculoase episoade

Fost arbitru şi un pasionat suporter al "găzarilor", Răzvan Frăţilă a petrecut mii de ore în biblioteci şi arhive din Ploieşti şi Bucureşti pentru a recompune filă cu filă povestea clubului galben-albastru. Până acum, " Petrolul Ploieşti, istorie şi tradiţie" a ieşit în trei volume, "Începuturile", "Gloria" şi "Periplul mondial". Din aceste tomuri remarcabile, am selectat 10 episoade inedite, emoţionante sau amuzante despre perioada de glorie a "lupilor".

1. Nocturna cu reflectoare de la teatru

Vara lui '54, pe când lotul Petrolului cuprindea deja câteva nume care vor contribui la titlurile din anii următori (Maroşi, Neacşu, Pahonţu, Peretz, Roman, Sfetcu, Topşa), a adus primul meci în nocturnă pe arena ploieşteană: un amical spectaculos cu CCA, 4-4, goluri Drăgan (2), Gârleanu, Ştefănescu / Moldovan, Moldoveanu, Bone, Meszaroş. Meciul s-a disputat pe 19 iunie, au asistat 11.000 de spectatori, iar lumina a fost asigurată cu reflectoare mari aduse de la teatrul din oraş!

2. Un titlu de golgeter pierdut prin blat

Sezonul din 1955 a adus Petrolului un titlu neoficial de vicecampioană, dar şi ratarea medaliei de aur la rubrica golgeteri. Totul s-a desfăşurat după un scenariu putred. Cu o rundă înaintea finalului campionatului, Drăgan (Petrolul), Dinulescu (Ştiinţa Timişoara) şi Ozon (Progresul) aveau câte 17 goluri, n-au mai punctat deloc în ultima partidă, dar toţi trei au fost depăşiţi atunci cu o lungime de Ciosescu (Ştiinţa Timişoara), care adunase iniţial doar 12 reuşite. S-a "dezlănţuit" însă contra celor de la Dinamo Oraşul Stalin: 8-0 pentru bănăţeni, cu 6 goluri ale lui Ciosescu, bifate în numai 24 de minute: 64, 70, 74, 76, 79, 88! Iar atacantul studenţilor primea şi un ceas "Schauffhausen", premiul pentru golgeter acordat de Loto Pronosport.

3. "În toată ţara nu găseşti / Brazilieni ca la Ploieşti!"

Cu 60.000 de spectatori în tribune pe vechiul "23 August" din Bucureşti, Petrolul obţinea un spectaculos 4-3 într-un amical cu brazilienii de la Gremio Porto Alegre, disputat pe 6 aprilie 1961. A fost meciul fraţilor Munteanu. Dumitru povestea pentru cartea de istorie a "găzarilor": "Chiar de la începutul reprizei a doua am atacat şi, la un moment dat, cum eu şi Anton ne înţelegeam numai din priviri, el mi-a pasat cu călcâiul şi a trecut pe lângă fundaşul de pe partea lui. Acesta, când m-a văzut, a rămas pironit locului, s-a frecat la ochi de uimire, iar eu n-am stat pe gânduri şi am zbughit-o pe lângă el. După meci am aflat că atunci când şi-a revenit din uimire, s-a dus către bancă şi i-a cerut antrenorului să-l schimbe pentru că e obosit şi vede dublu. Antrenorul l-a liniştit şi i-a spus că pe teren sunt doi fraţi gemeni". Evoluţia minunată a Petrolului contra lui Gremio a oferit şi sursa de inspiraţie pentru două versuri rămase în folclorul suporterilor prahoveni: "În toată ţara nu găseşti / Brazilieni ca la Ploieşti!".

4. Oană recunoaşte golul marcat cu mâna de Dridea

Într-un ziar "Sportul popular" din februarie 1964, fostul arbitru clujean Ioan Câmpeanu istorisea un episod despre fair-play-ul lui Ilie Oană, antrenorul legendar al ploieştenilor: "Conduceam jocul dintre Petrolul şi Dinamo Piteşti. În minutul 39, la o centrare de pe aripa dreaptă, jucătorul Dridea I reia mingea cu pieptul spre poartă. În aceeaşi fracţiune de secundă, foarte discret, foloseşte mâna, aranjându-şi balonul şi intrând cu el în plasă. O explozie de bucurie în rândul spectatorilor, a unor jucători, în timp ce eu am fluierat infracţiunea comisă, arătând că s-a comis henţ. Dridea n-a schiţat niciun gest, în timp ce câţiva jucători, în frunte cu Marin Marcel, s-au repezit spre mine, protestând şi cerând acordarea golului. Era o situaţie destul de grea pentru mine, ţinând seama că rezultatul era 0-0, scor cu care s-a şi încheiat partida. În acest moment dificil, antrenorul Ilie Oană a sărit repede de pe bancă, admonestându-l pe Marin Marcel şi arătând în văzul tuturor că s-a comis henţ. Toţi jucătorii şi-au reluat, liniştiţi, locurile pe teren, iar publicul a tăcut".

5. Peştele pierdut pe plaja din Eforie

În vara lui '59, după obţinerea celui de-al doilea titlu consecutiv, petroliştii au mers împreună într-o vacanţă la Eforie, împreună cu familiile. Acolo s-a produs o "minune", relatată în volumul II al istoriei prahovenilor: "Pentru a putea să stea seara în tihnă la un pahar de vorbă şi să nu fie deranjaţi de vreun intrus, spuneau că merg la pescuit. Treceau pe la cherhana, cumpărau peşte, îl îngropau în nisip, pe plajă, marcând cu grijă locul respectiv. Figura a ţinut în două-trei rânduri. Într-una din zilele dinspre finalul vacanţei, mergând pe plajă pentru a «pescui» peştele, petroliştii s-au întors la camere cu minciogurile goale. Mai vrednici, oamenii de la salubritate îşi făsuseră deja rondul şi curăţaseră plaja. Adunaseră şi semnele lăsate pentru marcarea locului unde se afla peştele, prilej cu care au descoperit şi neaşteptata «pradă»".

6. "Cheltuiţi 150.000 lei anual şi vă dau trei jucători buni!"

Traian Ionescu, fost portar al Petrolului şi viitor tehnician de succes în Ştefan cel Mare, a lucrat doi ani la centrul de juniori al galben-albaştrilor. Una dintre poveştile sale: "Voiam să formăm juniori de Divizia A, din grădina proprie. Aveam obligaţia morală să fac şi eu ceea ce făcuseră şi alţii pentru mine, când eram mic, când am avut nevoie să învăţ, să fiu ajutat. Am fost întrebat atunci: «Cât costă treaba asta?». Am răspuns: «150.000 de lei pe an şi dau un jucător de valoare». Nu e rentabil, a fost replica conducerii locale. Am cerut un răgaz de trei luni ca să reflectez. În acest timp, am răscolit prin regiune, am lucrat cu înverşunare în antrenament. După trei luni am zis din nou: «Pentru o cheltuială de 150.000 de lei anual vă dau trei jucători». Aşa e mai bine, mi s-a răspuns. Şi au acceptat să lucrăm împreună". Rezultatul? În doi ani, Traian Ionescu avea să joace o finală naţională de juniori şi să scoată la lumină şapte jucători de top pentru Petrolul sau naţională: fraţii Dridea, Sfetcu, Florea, Tabarcea, G. Marin şi Badea!

7. Un loc liber pentru Tabarcea

Pe 14 iulie 1963, Constantin Tabarcea deceda chiar pe teren în timpul unui meci disputat la Ploieşti contra lui Dinamo Bacău. Trei zile mai târziu, mii de oameni îl conduceau pe ultimul drum în Ploieşti, în timp ce coechipierii se pregăteau pentru finala Cupei României cu Siderurgistul Galaţi. "Prahovenii au jucat şi cu sufletul, şi cu gândul la cel dispărut în urmă cu o săptămână. Îi aduceau acestuia un ultim omagiu în iarbă, solicitând să joace în echipament negru complet, însă cererea le-a fost respinsă. Au evoluat în tricouri albe, cele folosite frecvent în acea vreme, nefiindu-le acceptate nici măcar banderole negre pe braţ. Decizia politrucilor vremii i-a ambiţionat şi mai mult pe găzarii care i-au spulberat pe gălăţeni cu un sever 6-1", notează Răzvan Frăţilă în cartea despre istoria clubului ploieştean. Iar victoria Petrolului a fost marcată de jucători şi printr-un gest emoţionant: în fotografiile de grup efectuate după partidă au lăsat un loc liber între ei, acolo unde ar fi trebuit să se afle regretatul Tabarcea.

8. La "furat" de portocale în Liban

La începutul lui 1958, cu câteva luni înaintea obţinerii titlului, Petrolul efectua un turneu în Liban, Egipt şi Siria. Iar Mircea Dridea relatează în volumul III din istoria "lupilor" o întâmplare amuzantă petrecută la Beirut: "La o plimbare în afara oraşului, am trecut pe lângă o grădină de portocali aflată pe rod. Unii dintre noi au luat direct din pom câte o portocală. Mai curios, dar şi mai elastic şi mai agil, portarul Bela Maroşi s-a căţărat în copac să poată admira şi frumoasa privelişte. După cinci minute a coborât urgent, acuzând o durere în partea dorsală. Odată cu doctorul nostru Vasile Cristea care a constatat prezenţa unui glonţ de sare, a sosit şi un localnic, ţinând în mâini o puşcă. A aflat că suntem străini, că suntem curioşi şi nu eram veniţi la furat. Prin plecăciuni îndelungate, persoana, care era de la ordinea publică, şi-a cerut scuze, rugându-ne să rămânem în grădina cu portocali şi să-i savurăm fructele".

9. Cuceriţi în Indonezia de «femeia olandeză»

Între Crăciunul şi Revelionul din 1961, Petrolul a început un turneu exotic în Indonezia. Iar Mircea Dridea îşi aminteşte în istoria "lupilor" despre un episod hazliu petrecut la Djakarta: "Ajunşi la hotelul înconjurat de palmieri, am intrat în camerele înalte, cu uşi tăiate pe jumătate, cu numeroase ferestre pentru aerisire, descoperind în mijloc paturi cu un voal de bumbac foarte subţire. În pat era «femeia olandeză». Ni se spusese la aeroport că împotriva căldurii înnăbuşitoare avem un aliat preţios: «femeia olandeză». Nedumeriţi, ne dădeam coate, ne uitam curioşi unul la altul şi încercam prin tăcere să părem indiferenţi. Era vorba de o pernă specială, lungă de jumătate de metru, cu îmbrăcăminte ce poate absorbi repede transpiraţia. Ne-am dumirit imediat. «Femeia olandeză» era un bun amic, necesar odihnei şi luptei împotriva căldurii. Aşa numeau localnicii perna, deoarece olandezii au fost cei care au inventat-o!".

10. Ce meserii aveau campionii

După al doilea titlu consecutiv repurtat de Petrolul, cel din 1959, presa locală prahoveană prezenta poveştile fiecărui campion, inclusiv cu meseriile pentru care erau încadraţi în muncă la diferite întreprinderi din judeţ.


Sfetcu – strungar
Roman – mecanic auto
Pahonţu – planificator
I. Neacşu – laborant
N. Marinescu – strungar, inspector personal
Topşa – funcţionar serv. administrativ
Fronea – electrician
Tabarcea – tehnician
Zaharia – contabil
Al. Constantinescu – contabil
M. Dridea - inginer
Babone – mecanic de precizie
Bădulescu – referent tehnic
M. Marcel – tehnician
N. Neacşu – telefonist
Botescu – funcţionar
Voica – tehnolog utilaj petrolier
V. Dridea - student

SURSA; GSP.ro