Mai toată lumea pasionată de fotbal admite că Petrolul Ploieşti are cea mai frumoasă galerie din ţară. Momentele realizate de băieţii de la Peluza I a stadionului Ilie Oană au rămas unele de referinţă pentru modul în care o galerie îşi susţine echipa.Unul dintre liderii acestei frumoase galerii, Bogdan Dinu, alias Sponsorul, a dezvăluit cititorilor Jurnalului Prahovean o parte dintre  experienţele trăite, în interviul următor:

-Jurnalul Prahovean (JP): Cum te-ai ales cu porecla de Sponsorul?

-Bogdan Dinu (BD): Am porecla asta încă de când eram mic. Îmi aduc aminte la la Şcoala numărul 9, unde era directoare doamna Anton, şoţia lui Mircea Anton, aveam o echipă de fotbal foarte bună! Şi eu mă agitam să avem şi noi echipament, mingi, doar pentru echipă noastră. Aşa că m-am dus la magazinul de lângă şcoală şi i-am spus patronului să ne ajute şi pe noi cu echipamentul şi cu nişte mingi, că şi noi cumpărăm zi de zi de la el! Avea şi el de câştigat, dar şi noi! Şi mi-au zis colegii: Uite, a venit Sponsorul! Făcusem rost de ceea ce îmi propusesem.

-JP: Galeria asta are un nucleu în jurul căruia se adună ceilalţi. Când s-a format nucleul acesta?

-BD: Nu vreu să greşesc, dar nucleul actualei galerii s-a format acum 14-15 ani. Eram toţi copii şi am început să venim în galeria de atunci. Treptat, am mers şi în deplasări. Îmi amintesc că prima mea deplasare a fost în 1995, la finala Cupei României, cu Rapid. Am fugit de acasă! A fost ceva fantastic pentru mine atunci, mai ales că la final am prins tricoul lui Andreicuţ. Mă rog, partea de jos s tricoului, pentru că gulerul era la cineva, mânecile la altcineva. Mă gândeam atunci dacă voi mai trăi să mai văd un trofeu la Ploieşti!

-JP: Uite că ai mai văzut! La finala cu CFR, Ploieştiul a invadat Arena Naţională, dar au ieşit şi ceva zvonuri legate de pachetele pe care le-aţi distribuit pentru acest meci. Care a fost problema acolo?

-BD: Să lămurim şi acest aspect, pentru că prea au lansat unii zvonuri nefondate. La finala cupei, noi am asigurat transportul cu un tren special, dus-întors. Trebuia plătit trenul cu 3 zile înainte, pentru că aşa era normal, oamenii ăia aveau nevoie de certitudini pentru a ne asigura linia, trenul! De aici au lansat unii zvonuri că am forţat noi oamenii să ia pachete (bilet, tricou şi transportul cu trenul). Nimic mai fals! Erau biletele la liber la casa de bilete! Plus că noi am dat 6000 de pachete şi au fost 27000 de ploieşteni la meci. Să ştiţi că toată deplasarea aia la finala cupei, cu transport, cu coregrafie, cu organizare, a costat undeva la 2,5 miliarde de lei vechi! Nu a fost ceva simplu de făcut! În fine, au fost nişte răutăţi care nu îşi aveau rostul. Mai ales la un moment de bucurie maximă.

-JP: Să continuăm cu lămuririle! La Swansea aţi fost în avion cu echipa, cum au zis unii?

-BD: M-a durut foarte tare chestia asta! Eram în drum spre Anglia, de două zile, eram cinci inşi în maşină, rupţi de oboseală, vă daţi seama cum e să dormi în maşină! Nu ne permiteam altfel.Şi alţii ziceau că suntem cu echipa în avion! Şi acum mai am de plătit datorii după deplasările de la Arnhem şi Swansea!

-JP: Dar cu băieţii care au plecat în cealaltă peluză ce relaţii aveţi?

-BD: Sunt băieţi care au fost cu noi atât timp, ne cunoaştem de foarte multă vreme. Asta a fost opţiunea lor, să se mute la cealaltă peluză, acolo unde vin mai mult ploieştenii care s-au stabilit la Bucureşti şi vin la Ploieşti doar la meciuri. Nu e nicio problemă din punctul nostru de vedere. Am fost cu ei şi la meciul cu Dinamo, şi la Galaţi. În niciun caz nu ne luăm la bătaie, cum ar vrea unii, doar ca să aibă subiecte de scandal!

-JP: Sunteţi beţivi, drogaţi şi răi?

-BD: Da, înţeleg! Asta a fost o altă aberaţie lansată de unii. Că în galerie sunt numai oameni care beau, care se bat şi n-au şcoală. Fals, din nou! Eu unul nu fumez, nu beau cafea şi dacă beau două beri sunt beat mort! Dar merg la meciuri. Şi ca mine sunt mulţi. Avem în galerie doctori, ingineri, oameni care au afacerile lor, sunt foarte mulţi studenţi. Şi vin în galerie, să strige cu noi. Puţini ştiu cât muncim noi pentru coregrafii şi că două zile după meci nu mai avem voce. Dar merită, pentru Petrolul!