Petrolul a egalat la Piatra Neamţ în minutul 90+2. Lăsăm la o parte înfricoşătoarea realitate în care echipa ploieşteană abia scoate un amărât de egal într-un meci cu una dintre cele mai amărâte echipe din Liga I. Şi că, din cele patru obiective asumate la începutul campionatului – Cupa, titlul, Cupa Ligii şi grupele EL – ne mai agăţăm acum doar de statutul de echipă neînvinsă în deplasare.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Markovic nu şi-o băga singur în poartă? Ar fi putut să o facă Tchite, dar atacantul Petrolului se afla în ofsaid.

S-ar fi întâmplat că s-ar fi îngroşat rândurile celor care susţin că Petrolul sau jucători ai Petrolului au ajuns un fel de serviciu de salavare pentru echipele aflate la necaz, eventual contracost. Un fel de Petrolul 112, aşa cum, inspirat, a glumit cineva.   

Pentru Ceahlăul, o victorie în faţa grupării ploieştene ar fi fost aur. Nu era sigur că putea cumpăra cu el salvarea de la retrogradare, însă cele trei puncte le-ar fi prins de minune. Aşa cum, în condiţii ceva mai bune, le-au prins celor de la Iaşi, Craiovei, Pandurilor sau Viitorului.

O înfrângere şi cu nemţenii ar fi provocat un adevărat val de suspiciune care ar fi dărâmat efectiv Petrolul înaintea meciului de joi cu Astra.

Dureros şi dezamăgitor pentru suporteri este că Petrolul nu mai prezintă nicio siguranţă. Este echipa 1X2 şi 112 în aceeaşi măsură, iar fanii sunt confuzi, la fel cum sunt şi jucătorii.

În editorialul din Jurnalul Prahovean este făcută o comparaţie inspirată. Petrolul chiar este asemănător Titanicului. A fost construit să taie cu uşurinţă marea agitată a fotbalului românesc, să fie indestructibil, dar erorile făcute încă din faza de proiectare şi greşelile proprietarului şi ale personalului îl trag la fund.

Şi este posibil ca tot ceea ce se vede să reprezinte doar vârful icebergului…