La jumătatea lunii august, în 2013, pentru prima dată în istoria clubului Petrolul Ploieşti, echipa nu a avut niciun titular român. Era un meci contra Ceahlăului Piatra Neamţ, antrenorul ploieştenilor fiind Cosmin Contra. Situaţia s-a repetat şi în acest an, la meciul jucat de Petrolul în deplasare cu Săgeata Năvodari, de această dată echipa fiind condusă de Răzvan Lucescu.

Am amintit aceste partide pentru a reliefa faptul că Petrolul a pus mare preţ pe jucătorii străini. Şi încă mai pune, dar a început să echilibreze lucrurile. 

Cobrea şi Bolboaşă, ca portari, Beţa, Peteleu, Marinescu, Hoban, Mutu, Morar, Astafei şi Mareş, ca jucători de câmp, sunt fotbaliştii români pe care mizează Petrolul înaintea unui sezon al marilor aşteptări.

Prezenţa acestor români în lotul petrolist contează poate mai mult decât au sesizat unii. Inclusiv pentru jucătorii străini, care fac parte din lotul Petrolului. Contează şi pentru atmosfera din lot, dar şi valoric, mai ales acum, când a plecat şi Zicu. Hai să urmărim cu atenţie potenţialul acestora. Mutu, Hoban şi Marinescu, în eventualitatea unui sezon bun al Petrolului, ar trebui să spere cu temei că pot reveni la echipa naţională. Apoi, Astafei, Beţa, Peteleu şi Morar ar trebui să aibă acest gând în minte, ori de câte ori vor intra pe teren pentru a reprezenta Petrolul. Ca şi Mareş, peste câţiva ani!

Uşor-uşor, Petrolul poate redeveni o echipă de inters pentru selecţionerul României, evident cu o condiţie esenţială: acesta să nu fie Piţurcă, acest Scolari eşuat pe meleagurile noastre, deşi, comparaţia îl jigneşte pe brazilian chiar şi în acest moment, cel mai prost al carierei sale!

Petrolul schimbă liniile, imperceptibil pentru unii, începând să reducă ideea de dezrădăcinare. Oricât de valoroşi ar fi străinii pe care-i are în lot!

Mixtura aceasta între români şi străini ar putea fi o situaţie win-win. Şi pentru jucători, dar şi pentru club!