Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi se pare just! Nu pentru că o calificare după executarea loviturilor de la 11 metri ar merita cine ştie ce laude, ci pentru fotbal, în general.

Argentina a bifat al patrulea meci de la această ediţie a mondialelor în care nu a primit gol, din cele şase meciuri jucate, demonstrând şi acelora care nu vor să vadă că este, de  departe, cea mai bine organizată echipă de la această competiţie. Echilibrată valoric, pe fiecare post şi în fiecare compartiment, şi de o disciplină tactică absolut remarcabilă pentru o formaţie sud-americană.

De partea cealaltă, Olanda a jucat de fiecare dată doar atât cât a lăsat-o adversarul. Nu a forţat niciodată mai mult de atât! A dat peste Spania năucă, a făcut scor, a luat-o Australia la fotbal, a primit două goluri, a supravieţuit unei ratări uriaşe a ”cangurilor” la scorul de 2-2 şi a câştigat gâfâid. Cu Chile nu a contat decât pentru clasament, ambele echipe fiind calificate la ora meciului, iar din optimi a început calvarul. A fost praf cu Mexicul 75 de minute, a avut noroc cu ştachia lui Snejder în minutul 89 şi cu penalty-ul acordat în minutul 94! Cu Costa Rica s-a impus doar la lovituri de departajare, mult lăudatul atac batav fiind repetent încă o dată! Iar în semifinale, cu Argentina, l-a solicitat prima dată pe Romero abia în minutul 99!!! Şi, parcă nu poţi lua Cupa Mondială dacă ai 240 de minute consecutive în care nu eşti în stare să dai un amărât de gol.

Argentina s-a calificat în finală graţie lui Romero, care a parat două lovituri ale olandezilor, executate de Vlaar şi Snejder, dar având o linişte a deznodământului favorabil paralizantă, parcă, pentru olandezi. Iar Van Gaal, lăudat la meciul anterior, a comis-o grav atunci când a decis să schimbe doar primul executant faţă de meciul cu Costa Rica, Vlaar în locul lui Van Persie, pe care-l schimbase în prelungiri, ştiind că se ajunge la lovituri de departajare.

Se anunţă o finală chiar atractivă, în care nemţii, care până la meciul cu Brazilia au jucat mai degrabă modest, nu vor mai da peste nişte bezmetici, precum brazilienii, iar Argentina lui Messi, dacă vrea titlul, va trebui să arate mai mult pe faza ofensivă.

Până la urmă, au ajuns în finală echipele care şi-au propus cu adevărat asta şi au şi putut să aplice planul pe care şi l-au propus. Să nu uităm că Brazilia oricum ajunsese prea sus faţă de valoarea echipei, iar Olanda, cu o echipă foarte tânără, avea obiectiv declarat, înaintea Cupei Mondiale, doar accederea în sferturi!