După mai bine de 7 ore de discuţii sterile, negocierile pentru împărţirea funcţiilor în guvernarea PNL-USR PLUS -UDMR au fost suspendate din cauza încăpăţânării preşedinţilor USR şi PNL de a revendica aceeaşi funcţie, cea de preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Există şanse ca discuţiile, care vor fi reluate duminică, să nu ducă la niciun rezultat înaintea zilei de luni, când partidele sunt convocate de preşedintele Klaus Iohannis la consultări. Care este adevăratul motiv pentru care funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor a devenit atât de importantă încât niciunul dintre cei doi nu poate renunţa la ea


Aparent, ar fi vorba despre ponderea puterii în interiorul viitoarei alianţe între PNL, USR PLUS şi UDMR. Liberalii spun că ei au câştigat cele mai multe voturi la alegerile din 6 decembrie, cu 10% mai multe decât USR PLUS, şi deci li se cuvine puterea în proporţie de 2 treimi, o treime urmând să fie împărţită între USR PLUS şi UDMR.

Cei de la USR PLUS cer ca împărţirea să fie făcută pe principiul 1 la 1 la 1, adică fiecare să primească în mod egal câte o funcţie din cele trei de top: premier, preşedinte al Camerei Deputaţilor şi preşedinte al Senatului. UDMR susţine acest punct de vedere.

În fapt însă, discuţiile sunt blocate dintr-un motiv foarte simplu: atât Dan Barna cât şi Ludovic Orban sunt deputaţi. Dacă unul dintre ei ar fi senator, negocierile ar fi mers mai uşor, pentru că unul dintre ei ar fi putut fi preşedinte al Camerei Deputaţilor, iar celălalt, preşedinte al Senatului.

Pentru că soarta ambilor depinde de funcţiile pe care le vor obţine la aceste negocieri.

Dan Barna este masiv criticat şi antipatizat în interiorul USR şi chiar şi în ecuaţia USR PLUS. Zilnic curg cereri din partea membrilor ca el şi prietenul său, europarlamentarul Cristian Ghinea, despre care se spune că ar fi adevăratul şef al partidului, să îşi dea demisia.

Cu aceeaşi frecvenţă, membrii USR îşi anunţă demisiile din partid în semn de protest faţă de politica dusă de Dan Barna, acuzat pentru epurările din interior, eliminarea tuturor opozanţilor şi de rezultatul slab la alegeri.

Nu mai departe de ieri chiar şi din echipa lui Allen Coliban, primarul de la Braşov, extrem de popular în interiorul USR, i s-a transmis lui Barna că ar fi momentul să îşi dea demisia.

În paralel cu problemele pe care le are în interiorul USR, Dan Barna are o mare problemă cu aliaţii de la PLUS. După congresul de aprobare a fuziunii între USR şi PLUS, liderii PLUS, mult mai abili la negocieri şi mai versaţi în strategiile politice, au dus în permanenţă o politică hegemonică, acaparând aproape în întregime politica alianţei şi ţintind preluarea puterii totale în viitorul partid USRPLUS cât şi la guvernare, acum.

Înainte de alegerile parlamentare, Dan Barna a primit o lovitură la care, probabil din lipsă de experienţă politică, nu se aştepta: Dacian Cioloş l-a anunţat că va candida pentru funcţia de preşedinte al partidului unificat USRPLUS, la congresul din ianuarie.

Asta ar însemna că Barna, care a refuzat până acum să îşi dea demisia la cererea propriilor săi membri de partid, va pierde oricum funcţia de preşedinte şi probabil şi orice altă funcţie din structura de conducere a viitorului partid care se va naşte oficial la acel Congres.

Pentru ca useriştii să înghită mai uşor mutarea tuturor sub comanda celor de la PLUS, oamenii lui Cioloş iau în calcul înfiinţarea unei funcţii de preşedinte executiv, un număr doi al partidului, care ar putea să meargă la USR, posibil la Cătălin Drulă.

Cei de la PLUS insistă, în mod interesant, la negocierile pentru guvernare de la Vila Lac, pentru o situaţie imposibilă, atât pentru PNL dar şi pentru colegul lor, Barna.

Dacă PNL ia, teoretic, funcţia de premier, iar Barna ar fi preşedinte la Camera Deputaţilor, PLUS vrea şefia Senatului. PLUS se consideră suficient de puternic în interiorul alianţei USR PLUS încât să revendice şi un echilibru instituţional între el şi USR, prin reprezentare în primele funcţii din stat.

Intenţia este aceea de a-i împinge pe liberali să ofere la schimb funcţia de vicepremier, însă ei nu îl văd aici pe Dan Barna, ci pe Dragoş Pâslaru. Această funcţie ar trebui să fie una cu atribuţii pe fonduri europene şi gestionarea planului de rezilienţă, adică cel care va coordona cele 80 de miliarde de euro alocate României prin planul de rezilienţă al UE.

În concluzie, dacă Dan Barna va pierde şi funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, nu va mai fi nici preşedinte al USRPLUS, nu va fi nici vicepremier, îşi va încheia cariera politică pe postul de simplu deputat, fără relevanţă şi influenţă.

De partea cealaltă, Ludovic Orban împărtăşeşte cu Dan Barna aceleaşi şanse de supravieţuire politică, în cazul în care nu ar primi funcţia de preşedinte la Camera Deputaţilor.

Orban joacă all in la negocierile cu USR PLUS şi UDMR, pentru că nu are altă soluţie. Relaţia sa cu preşedintele Klaus Iohannis nu mai există după ce Orban i-a forţat acestuia mâna la desemnarea premierului. Preşedintele îl voia pe Nicolae Ciucă la şefia Guvernului, dar Orban a calculat că dacă Iohannis îşi instalează la Palatul Victoria un militar, care încă din prima zi i-a demantelat reţeaua de influenţă din Guvern, poziţia sa de şef la PNL va fi ameninţată şi chiar anihilată.

În aprilie este aşteptat un Congres al PNL la care Iohannis ar dori ca partidul să dea un semnal de schimbare şi să înlocuiască garnitura de conducere. Schimbarea ar însemna, implicit, ca Ludovic Orban să nu mai fie preşedinte al partidului.

Chiar şi în situaţia în care Florin Cîţu ar fi premier şi Orban ar rămâne preşedinte la PNL, balanţa de putere ar înclina către Klaus Iohannis, pentru că partidul va asculta de cei care împart bugetul şi funcţiile - adică de premier şi de preşedintele de la Palatul Cotroceni.

Rămâne de văzut dacă preşedintele Iohannis va interveni şi în blocajul negocierilor pentru guvernare. Şi mai ales dacă îi va cere lui Orban să renunţe la şefia Camerei Deputaţilor.

Solomonic, cei de la UDMR ar putea avea câştig de cauză. Pentru ca nici PNL nici USR PLUS să nu fie avantajate în această dispută, neutralitatea ar putea fi asigurată de Kelemen Hunor.