Echinocţiul de toamnă are loc duminică la ora 23,44 şi reprezintă momentul în care ziua este egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc. Există două astfel de fenomene: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă.

Echinocţiul de toamnă are loc când Soarele traversează ecuatorul din emisfera nordică în cea sudică. În emisfera nordică, echinocţiul de toamnă are loc în momentul în care longitudinea aparentă a Soarelui este de 180 grade. În această zi, în emisfera australă începe primăvara.

După 22 septembrie, orele de lumină vor începe să scadă, până la solstiţiul de iarnă, la 21 decembrie.

Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocţiului se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal.

Cuvântul "echinocţiu" derivă din cuvântul francez "équinoxe", care, la rândul lui, provine din latinescul "aequinoctium", format din "aequus"—"egal" şi "nox", "noctis"—"noapte".

De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată pentru că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocţiul de toamnă a căzut la 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie. Va fi la 21 septembrie abia în 2092 şi aceasta se va întâmpla pentru prima oară de la crearea calendarului gregorian şi se va repeta doar în 2096.