După ce au eliberat oraşul Slaviansk, trupele guvernamentale ucrainene îşi continuă marşul către regiunile Doneţk şi Luhansk. Liderul de la Kiev, la fel ca şi şeful Serviciului de Securitate al Ucrainei, Valentin Nalivaicenko, au amintit că strategia insurgenţilor proruşi este să-şi grupeze combatanţii în marile oraşe, pentru a atrage armata ucraineană în zonele dens populate. Aici operaţiunile trupelor guvernamentale sunt limitate de necesitatea protejării civililor, în astfel de zone folosirea unor categorii de armament, precum aviaţia sau artileria, fiind foarte dificilă fără a provoca victime în rândul populaţiei şi pagube materiale semnificative.
În opinia unuia dintre liderii rebeli, Denis Puşilin, adevăratul moment de cotitură va fi bătălia pentru oraşul Doneţk, un alt bastion al insurgenţilor, unde ei şi-au concentrat cea mai mare parte a forţelor. Un alt lider al insurgenţilor, Igor Strelkov, care, conform autorităţilor de la Kiev, este de fapt un ofiţer al serviciilor de informaţii militare ruse, a anunţat într-un interviu acordat unei televiziuni din Rusia că luni se va constitui un „consiliu militar central“, pentru ca separatiştii să-şi poată coordona mai bine defensiva. El susţine că cel puţin 80% dintre combatanţii săi şi 90% dintre blindatele lor au reuşit să iasă din încercuirea trupelor ucrainene la Slaviansk şi s-au repliat înspre Doneţk, însă a recunoscut că cei mai mulţi dintre rebelii care au opus rezistenţă trupelor ucrainene pentru a permite această retragere şi-au pierdut viaţa.
Potrivit unui comandant al voluntarilor ucraineni, separatiştii au abandonat şi oraşele Drujkivka şi Kostiantinivka, situate între Slaviansk şi Doneţk. În prezent, armata ucraineană continuă să avanseze înspre Doneţk, către sud, unde duminică dimineaţa se auzeau tiruri de artilerie în zona aeroportului.
În opinia analistului ucrainean de la Institutul de cooperare euro-atlantică Vladimir Gorbaci, ultimele succese înregistrate pe teren de armata ucraineană dau dreptate celor care susţin că guvernul de la Kiev trebuie să-şi intensifice operaţiunile militare, nu să declare unilateral armistiţii (cum a fost cel dintre 20 şi 30 iunie) pentru a favoriza negocieri fără sfârşit ce nu ar face decât să îngheţe acest conflict, cum s-a întâmplat, de exemplu, în Transnistria sau în Abhazia.