Un ordin semnat de Ioana Mihăilă, noul ministru al Sănătăţii, prin care se modifică protocolul de tratament al infecţiei cu SARS Cov-2, publicat vineri, 23 aprilie, în Monitorul Oficial, vine cu noi recomandări pentru îngrijirea persoanelor infectate cu SARS-CoV-2.

În continuare, rămâne valabilă precizarea că persoana cu infecţie asimptomatică cu SARS-CoV-2 nu necesită un tratament medicamentos.

* Îngrijirea pacienţilor cu forme uşoare de boală, în cazul celor fără factori de risc pentru evoluţie severă, recurge la medicaţie simptomatică; simptomaticele pot fi utile şi pentru pacienţi cu forme mai severe de boală.

* Antiviralele au o eficienţă cu atât mai mare cu cât sunt administrate mai devreme în cursul bolii, de preferat începând din primele zile de evoluţie; de aceea antiviralele se administrează în primul rând pacienţilor cu forme nonsevere de boală care au factori de risc pentru evoluţia severă.

* Dintre antivirale, remdesivir se recomandă în formele medii de boală la pacienţi cu factori de risc pentru evoluţie severă şi în formele severe (cât mai rapid după instalarea necesarului de oxigen), pe criterii de disponibilitate, eficienţă şi riscuri.

Potrivit protocolului, antiviralele de administrare orală cu activitate insuficient demonstrată sau nedemonstrată sunt:

— umifenovir: având în vedere rata redusă de efecte adverse legate de administrarea sa, umifenovirul a fost considerat o alternativă utilizabilă pentru formele uşoare sau medii de boală, fără dovezi semnificative ale eficienţei sale;

— hidroxiclorochina: datele existente arată ineficienţa sa în formele severe şi critice de boală, precum şi în profilaxia pre/postexpunere. Hidroxiclorochina a fost utilizată pe scară largă şi în tratamente de durată în reumatologie, fără a genera efecte adverse în proporţii semnificative. Utilizarea sa este încă acceptată în unele state, de exemplu, Italia, cu acordul informat al pacienţilor, pentru a încerca reducerea riscului de internare a pacienţilor cu forme uşoare—medii. Asocierea cu azitromicina creşte riscul de efecte adverse

— ivermectina: deşi a fost discutat un efect antiviral al ivermectinei, date publicate până în prezent nu susţin recomandarea utilizării sale

* Antibioticele nu se utilizează în tratamentul COVID-19. Utilizarea de azitromicină (şi alte antibiotice) şi de corticoizi la domiciliu în COVID-19 reprezintă de cele mai multe ori un abuz, cu consecinţe asupra pacientului, care poate dezvolta efecte colaterale ale administrării de antibiotice şi poate avea o evoluţie prelungită a bolii.

Medicaţia cu efect antiviral propusă pentru tratamentul COVID-19 este în continuare Remdesivir, în anumite doze prescrise de medic, dar care are ca efecte adverse frecvente citoliză hepatică, flebite, constipaţie, greaţă şi afectare renală; plasmă de convalescent (într-o singură administrare), dar care prezintă de asemenea reacţii adverse frecvente - disfuncţie respiratorie acută, supraîncărcare posttransfuzională şi reacţii alergice; Favipiravir - în dozele stabilite de medic - ca reacţii adverse frecvente - teratogen, produce hiperuricemie şi diaree.

Sursa: www.prahovainfo.ro