În seara de 21 august 1988, acum aproape 25 de ani, un camion cu remorca pleca din comuna Faraoani, judeţul Bacau, cu 63 de ţărani şi cu bagajele lor, către judeţul Harghita. Mulţi dintre ei aveau între 12 şi 18 ani. Dincolo de munţi urmau să culeagă cartofi pentru câţiva oameni înstăriţi din Harghita. Pentru a evita controalele Miliţiei şi pentru a scurta distanţa, şoferul a ales un traseu mai puţin frecventat, prin munţi. La limita dintre judeţele Bacău şi Harghita s-a produs a doua mare catastrofă rutieră din istoria României, despre care presa nu a relatat până acum, potrivit evz.ro.
Cei 63 de tarani din Faraoani erau asezati in camion, pe banci proaspat insurubate in podea. Masina era de marfa, dar fusese improvizata pentru transportat persoane; de altfel, supravietuitorii au relatat ca inca erau paie pe podeaua camionului, carate cu o zi inainte. Camionul tracta si o remorca foarte grea, in care se aflau bagajele zilierilor. La limita dintre judete versantii se apropie mult unul de celalalt si formeaza un defileu. Pe directia de mers catre Harghita, pe partea dreapta se afla Uzul, un rau rece, de munte. Dupa un pod, din contrasens a venit un autoturism, iar soferul camionului a fost obligat sa traga mult de volan in dreapta.
Camionul plin cu oameni a trecut foarte aproape de margine fara probleme, dar in urma lui drumul s-a surpat. Remorca nu a mai trecut, ci a cazut in rau si, fiind foarte grea, a atrenat dupa ea si camionul cu oameni. Raportul Militiei a consemnat sec: „Astfel, a fost blocata albia raului; multi s-au inecat sub lada masinii rasturnate, altii au fost striviti de obloane, rupti in doua”.
Unul dintre supravietuitorii teribilului accident de pe Valea Uzului este acum preot intr-o biserica din Italia. Augustin Barbut avea 16 ani in ziua accidentului, era in vacanta si mergea sa-si ajute parintii la munca, in Harghita. „Pe drum, se glumea, se radea, totul parea normal pana cand am ajuns pe Valea Uzului. Dupa ce am trecut de tabara Valea Uzului, intrand in padure, din sens opus veneau doua masini Dacia, una galbena si una neagra. Cu cea neagra s-a intalnit chiar pe pod si camionul in care eram noi a tras prea mult pe dreapta, iar cum a trecut cu rotile din spate, a derapat si malul s-a surpat.
Masina s-a rasturnat in apa cu rotile in sus. Remorca a intrat in masina. Era in jurul orei 19.15. Erau doar tipetele si urletele de sub masina. In timpul rasturnarii, o parte dintre noi, cei care eram in partea stanga, au fost aruncati afara, altii au fost prinsi dedesubt. Eu eram in partea dreapta, pe a doua banca din fata. Am ramas sub masina si, dupa ce au deschis oblonul din balamale, m-au scos afara. Eram ud de la motorina care curgea din rezervor. Persoanele din acea Dacie galbena s-au oprit si ne-au fost de mare ajutor, chiar daca nici pana azi nu stiu cine au fost”, ne-a spus preotul Augustin Barbut.
Au murit 27 de oameni
Acesta îşi mai aminteşte că cei răniţi au fost intinsi pe cealalta parte a drumului si inveliti cu paturi. “De la tabara din apropiere au venit in ajutor medici si cativa elevi mai mari care ne-au ajutat sa mergem la locurile de cazare, lasand in urma gemetele acelora care nu puteau fi scosi. De la tabara, noaptea tarziu, cei care eram mai bine am fost dusi la spitalul din Moinesti. Aici toata noaptea, din jumatate in jumatate de ora, persoane civile ne trezeau si ne puneau sa povestim cum a fost”, ne-a mai spus preotul Barbut. Primele 19 cadavre fusesera deja scoase din apa. In total, au murit 27 de oameni, dintre care cei mai multi copii intre 13 si 18 ani. Masina a fost scoasa din albie, impreuna cu ultimele cadavre, dupa 10 ore, dupa venirea unei macarale de la Rafinaria Darmanesti. Marturie accidentului sta, imediat dupa pod, o cruce pe care sunt trecute numele celor 23 de catolici care si-au gasit sfarsitul aici.
Securitatea a supravegheat înmormântările
Pe 25 august 1988 a avut loc înmormântarea celor 27 de oameni morti pe Valea Uzului. Pentru ca propaganda comunista nu accepta faptul ca oamenii migreaza dintr-un loc in altul in cautarea unui loc de munca si pentru ca spiritele erau incinse, comuna Faraoani a fost impanzita de securisti. Oricum, nimeni in afara comunitatii nu cunostea faptul ca se produsele un accident de o gravitate foarte mare. „Imi amintesc inmormantarea de parca a fost ieri. 23 de sicrie erau in semicerc, in fata bisericii, iar langa ele rudele. Pe drum spre biserica vazusem deja fluviul de procesiuni de pe toate ulitele. Au fost multe familii care au pierdut atunci pe cineva. Autoritatile erau panicate, pentru ca era spirit de revolta. Pentru mine a fost foarte greu sa le spun oamenilor ceva in acele momente. Mi-a venit ideea sa le vorbesc despre suferinta mai mare a unui nevinovat, Isus. Nimeni nu a scris nimic despre acea mare drama”, si-a amintit Episcopul romano-catolic de Iasi, Petru Gherghel, care a oficiat inmormantarea catolicilor morti in accident. Cei patru ortodocsi decedati in accident au fost inmormantati separat.
Autoritatile comuniste au interzis publicarea oricarei stiri despre accident. Nu s-a aflat nimic, desi a fost printre cele mai mari tragedii rutiere din acele timpuri. Un singur lucru a scapat: ziarul judetean din Bacau a avut o pagina plina cu anunturi de condoleante in urma acelei catastrofe.
Alte mari tragedii rutiere
Cel mai grav accident: Huţani, judeţul Botosani
Pe 29 iulie 1980, la ora 14.00, s-a produs cel mai grav accident rutier din istoria României. Zeci de muncitori botoşăneni lucrau în fabrici din Suceava. Toti se grabeau sa prinda cursa spre casa, astfel ca autobuzele pe ruta Suceava – Botosani erau supraaglomerate. Era o zi de sarbatoare, iar autobuzul vechi era incarcat pana la refuz.
La Dumbraveni soferul mai luase cativa pasageri, astfel ca in masina erau 83 de pasageri pe 40 de locuri. In apropierea localitatii Hutani, o pana de cauciuc a aruncat 83 de oameni in ghearele mortii. Autobuzul a derapat, a rupt parapetul unui podet si a cazut intr-o mlastina adanca de 5 metri. Ceea ce a urmat este oribil. Zeci de oameni se chinuiau sa iasa din namol si se trageau unul pe altul la fund, disperati sa scape cu viata. Cei care reuseau sa ajunga la suprafata erau mult prea obositi pentru a ajunge la mal si se scufundau. Au murit in chinuri 48 de oameni, multi dintre ei copii. Autoritatile au ascuns accidentul. S-a aflat despre el abia dupa 1990.
Mihăileşti: 18 oameni spulberaţi
Tragedia din apropierea Buzăului nu este urmarea directă a unui accident de circulaţie, ci a exploziei unui camion cu azotat de amoniu. Pe 24 mai 2004, la ora 5.50, un camion cu 20 de tone de azotat de amoniu, care se rasturnase, a explodat, omorând 18 oameni. Un crater cu o adancime de 6,5 metri şi cu diametrul de 21 de metri s-a format în epicentrul exploziei, iar bucăţi de metal şi de corpuri au fost aruncate la peste 200 de metri distanţă. La locul accientului, pe E85, a fost ridicat un monument.
Scânteia: 14 morţi
Pe 14 august 2009, la ora 14.20, la o trecere de cale ferata din comuna ieseana Scânteia, un microbuz plin cu pasageri a fost izbit in plin de acceleratul de Brasov. Dintre cei aflati in microbuz au supravietuit doar doi calatori. Ei si-au amintit ca soferul numara banii pe care-i primsie de la calatori la trecerea peste calea ferata si nu a observat trenul, desi in zona linia este dreapta. Microbuzul a fost tarat 350 de metri. Pe loc au murit 13 oameni, dar cateva zile mai tarziu a decedat si soferul, care fusese ranit grav.
Bârlad: 13 morţi
Unul dintre cele mai grave accidente de circulatie s-a produs in judetul Vaslui, in 2006, la iesirea din Barlad. Au murit 13 persoane si iar alte 4 au fost ranite. Toate victimele erau din Onesti, judetul Bacau. Tragedia a avut loc in dimineata zilei de 7 septembrie, la ora 04:15: microbuzul in care se aflau 17 persoane a fost izbit in plin de un autocar.
După câteva zile de cercetări, politiştii aveau să afle că vinovat de producerea accidentului a fost soferul microbuzului. Acesta a incercat sa intre pe drumul european pe care mergea autocarul, dar fost mascat de un tufis si nu a vazut semnalele acestuia. Impactul a fost teribil si 12 pasageri din microbuz au murit pe loc. Printre cei cinci raniti era un copil de 8 ani care a murit ulterior, ridicand numarul decedatilor la 13.
