Se împlinesc 80 de ani de când într-o seară de decembrie, un mare lider politic liberal şi prim-ministru era ucis cu cinci focuri de revolver în gara din Sinaia.

Este vorba de Ion Gheorge Duca sau I.G. Duca cum era denumit de către lumea politică, un excelent teoretician al liberalismului şi neoliberalismului românesc, susţinător al proprietăţii private, al ordinii, naţionalismului şi democraţiei. Duca a criticat cu vehemenţă doctrinele extremiste atât de dreapta cât şi comuniste.

Cine era I.G.Duca ?

I.G. Duca afişa o modestie ciudată printre liderii politici ai vremii. Acesta locuia într-o căsuţă din Bucureşti, închiriată de la un prieten, timpul liber şi-l petrecea la Măldărăşti, Vâlcea, unde deţinea o mică proprietate. Era pasionat de horticultură şi făcuse o pasiune pentru colecţionarea de obiecte  vechi.

Ca politician Duca a fost unul dintre cei mai străluciţi oratori interbelici. Avea o memorie  extraordinară, ştia să dea replici acide şi la obiect. Avea talentul de a descrie şi zugravi situaţii şi personaje în câteva cuvinte.

I.G. Duca este şi în prezent unul dintre marii teoreticieni ai liberalismului. Potrivit opiniei sale liberalismul reprezenta „singura idee de progres, care nu înseamnă salturi şi nici violenţe, ci o mişcare organizată în cadrul proprietăţii individuale, realizată prin ordine, democraţie, naţionalism şi armonie socială“. A fost primul politician care a enunţat elementele de bază ale neo-liberalismului.
 

Cadoul otrăvit al lui Carol al II-lea

În noiembrie 1933, regele Carol al II-lea i-a cerut să devină şeful guvernului până la alegerile din decembrie. Deşi nu îl agrea pe Carol, considerându-l un aventurier de duzină, Duca acceptă preşedinţia unui nou Consiliu de Miniştri. Este investit în această funcţie în data de 14 noiembrie 1933. Din această poziţie, Duca a încercat să anihileze organizaţia naţionalistă  Garda de Fier. A iniţiat o serie de măsuri dure de represiune împotriva acesteia cu scopul de a o împiedica a participa la alegerile din decembrie 1933.

Decretul care i-a adus condamnarea

La 9 decembrie 1933, cu 8 voturi pentru şi 7 împotrivă, Guvernul Duca hotărăşte dizolvarea grupării politice „Garda de Fier“, fostă „Legiunea Arhanghelului Mihail“ cu câteva zile înaintea alegerilor programate pentru data 20 decembrie 1933. Partidul legionarilor este scos în afara legii. Decizia este luată în ultima zi programată pentru depunerea candidaturilor pentru a-i opri pe legionari să se strecoare pe liste sub alte denumiri.

Duca a explicat colegilor că măsura este o condiţie a regelui dar şi o dorinţă a influentului Nicolae Titulescu.

Astfel, toate listele de candidaturi depuse cu antetul Gărzii de Fier sunt declarate nule şi fără obiect.

Autorităţile încep să descindă la sediile legionarilor şi să opereze reţineri de persoane. Gardiştii ripostează şi au loc confruntări violente cu forţele de ordine, cu schimburi de focuri, în noaptea de 9-10 decembrie. Aproape 20 de persoane îşi pierd viaţa iar câteva mii de legionari sunt arestaţi în toată ţara. Aşa cum se întâmplă de obicei, măsurile luate de autorităţi nu sunt continuate. După câteva zile aproape toţi legionarii arestaţi au fost puşi în libertate.

A doua zi după interzicerea Gărzii, Duca primeşte o scrisoare de la generalul Gheorghe  Cantacuzino – Grănicerul, un lider al mişcării legionare şi un apropiat al lui Corneliu Zelea Codreanu. Documentul avea doar câteva cuvinte: „D-ta şi Titulescu v-aţi iscălit moartea!“.

Ameninţările cu moartea continuă, dar prim-ministrul nu le mai dă atenţie, mai ales că PNL câştigă alegerile legislative din 20 decembrie, cu un scor zdrobitor: 51%. Pe 27 decembrie are loc primul atentat. Un automobil capcană explodează pe traseul limuzinei oficiale a premierului. Din fericire Duca deviase de la traseu pentru a vizita nişte prieteni.

Vizita fatală

Pe 28 decembrie, I.G. Duca este solicitat de rege pentru o întrevedere privind destituirea guvernatorului Băncii Naţionale. Acesta pleacă a doua zi, la ora 9 cu trenul. În afară de un agent, vagonul ministerial nu avea nici un fel de pază. În acelaşi tren călătorea şi „echipa morţii“ sau „nicadorii“, un acronim după numele celor trei componenţi: Nicolae Constantinescu, Caranica Ion şi Doru Belimace. Toţi trei erau înarmaţi cu revolvere franţuzeşti „St Etienne“ de calibrul 8 mm, un pistol semi-automat de 11 mm şi 17 petarde militare (pentru simularea focului de artilerie). Cei trei aveau de gând să-l împuşte pe şeful guvernului la coborârea din tren, dar s-au răzgândit deoarece Duca era însoţit de un grup numeros de lideri politici. Deşi audienţa la rege a durat doar două ore, Duca mai vizitează şi un prieten care avea vilă la Sinaia şi ajunge la gară în jurul orei 21.55, însoţit de secretarul guvernului şi câţiva prieteni.  Nicadorii şi-au omorât timpul la un restaurant din staţiune dar când au văzut că suita se apropie de gară şi-au ocupat poziţiile. Caranica s-a aşezat în nordul peronului, Constantinescu la mijloc, iar Belimace la sud, unde trebuia ataşat vagonul ministerial la garnitura de tren.

Prim-ministrul este nevoit să parcurgă peronul pe toată lungimea sa pentru a ajunge la vagonul său, amplasat mult prea în spate. O petardă explodează pe neaşteptate, Constantinescu se apropie din spate de prim-ministru şi îi trage cinci focuri de armă în ceafă şi în tâmplă.

Pistolarul şi cei doi complici sunt prinşi imediat, îşi recunosc fapta şi chiar se declară mândri de ceea ce au făcut. Nicolae Constantinescu şi-a motivat gestul prin faptul că „Duca a fost francmason şi vândut străinilor. Politica adoptată de el în ultima vreme a dus la desfiinţarea gărzilor de fier din România. Recunosc calităţile de bun român ale primului ministru şi de om capabil, însă deoarece s-a vândut străinilor ne-am hotărât să-l suprimăm”, a declarat el poliţiştilor.

Se pare că regele Carol al II-lea era informat de intenţiile nicadorilor, privind asasinarea premierului. Suveranul fusese informat de şeful poliţiei de întregul plan, însă a dat dispoziţie acestuia să nu întreprindă nicio măsură. „Ţine nota la birou şi n-o transmite mai departe!”, i-a ordonat regele lui Gavrilă Marinescu, şeful poliţiei. Informarea fusese făcută chiar de vărul unuia dintre atentatori care era informator al poliţiei.

Arestări şi un proces cu „intervenţii“

Pe lângă cei trei „nicadori”, pentru uciderea lui Duca sunt incriminaţi şi alţi 40 de legionari, printre care Corneliu Zelea Codreanu şi Zizi Cantacuzino – Grănicerul, acuzaţi că sunt autorii morali ai asasinatului.

Procesul durează până aproape de Paşte, în 1934. La ultimul termen apare şi generalul George Moruzi, membru al camarilei regale. Acesta se retrage în sala de deliberare cu cei cinci judecători cu care discută timp de 45 de minute. Rezultatul: Codreanu, Cantacuzino şi alţi lideri legionari sunt achitaţi. Vor fi condamnaţi doar cei trei nicadori la pedepse cuprinse între 10-20 de ani de muncă silnică.

 

Moartea lui Duca nu a constituit o premieră. În urmă cu 71 de ani,prim-ministrul Barbu Catargiu era împuşcat mortal în propria trăsură. Moartea lui Duca deschide însă, prin indiferenţa şi latenţa autorităţilor româneşti, calea asasinatului politic. În 1939, va fi asasinat un alt prim-ministru, Armand Călinescu şi în 1940, un fost prim-ministru, politician şi istoric, Nicolae Iorga.