Legea anti-fumat a stârnit furia oamenilor cu acest viciu, care consideră că forma adoptată este absurdă. Printre ei se află şi jurnalistul Mihai Ursu, care propune pe blogul său 4 soluţii pentru a fenta legea.
"Vreau să precizez de la bun început că şi eu sunt contra fumatului în restaurante, în spitale, grădiniţe, în şcoli, în sălile de concerte, la locul de muncă, în gări şi peste tot pe acolo pe unde oamenii vin să mănânce, să rezolve o treabă sau să se caute de sănătate. Dar, pe acelaşi principiu invocat de agitatorii anti-fumat cu orice preţ, şi anume „pentru că putem", iată cum o să ne permitem în continuare să aprindem o ţigară aşezaţi la masă, omeneşte, în interior, nu pedepsiţi în ploaie şi în frig, aşa cum le-ar plăcea ălora să ne vadă", scrie Mihai Ursu pe blogul său.
1. Members only. Cu alte cuvinte, patroane, bodega ta nu va mai fi un loc cu acces public, ci un club privat. Ne faci cartele de membru, semnăm o adeziune în care luăm la cunoştinţă că în interiorul clubului se fumează în draci, cotizăm cu o taxă simbolică lunară la fosta ta cârciumă, acum transformată în asociaţie obştească exclusivistă, la intrare un agent de pază se va asigura că nu intră minori şi cam aia e.
2. Lock-in. E o practică la care am participat cu mare bucurie în Marea Britanie, acolo unde legile antifumat pot lua premiul întîi cu coroniţă la capitolul fascism. Însă, chiar şi acolo, unii patroni de pub trag zăvorul pe uşă după o anumită oră, moment în care intră în vigoare aşa-numitul „lock-in". Bodega nu mai e loc public din acea clipă, e spaţiu privat. Cine e înăuntru e liber să plece oricând doreşte, dar de intrat nu mai intră nimeni.
3. Biserică. Doar nu de proşti s-au înregistrat rastafarienii ca religie al cărei pilon central este consumul de iarbă, iar asta pe vremea când occidentalii încă erau chisaţi la cap şi îi băgau la puşcărie pe toţi nefericiţii prinşi cu un gram la ei. Dacă asta îţi cere dreapta credinţă, şi anume să fumezi, statul nu are dreptul să se pună între tine şi mântuirea sufletului. Au existat precedente în care credincioşii rasta au fost declaraţi nevinovaţi, iar instanţele le-au consfinţit dreptul de a consuma planta lăsată de Preamilostivul să crească. E drept că, într-unele jurisdicţii, rastafarienii au avut probleme cu legea, dar, în cazul iubitorilor de tutun, produsul pe care noi îl consumăm se vinde legal. Nu ca iarba. Şi nu contează că dogmele noastre ar putea să ne pună viaţa în pericol, credinţa e mai presus! Aşa cum, de exemplu, în Biserica Ortodoxă e puternic recomandată o altă practică neigienică şi cu ridicat potenţial patogen, adică pupatul în serie de resturi omeneşti aflate în putrefacţie. Ergo, putem constitui un nou cult religios, în care fumatul periodic să fie obligatoriu pentru intrarea în contact cu Atotputernicul. Pot adera numai persoane majore, iar regulile de acces pot fi similare celor de la punctul 1. Să începem liturghia...
4. Science, bitches! Adică transformi bodega în Centru pentru studierea fumatului, aşa cum a existat cel puţin un precedent în UK. Patroana care a avut tupeul să le-o dea pe partea ştiinţifică fasciştilor de la ea din ţară şi-a dublat clientela instantaneu, iar autorităţile locale, în bigotismul lor, au cheltuit milioane de lire ca să îi închidă prăvălia. Dar la noi nu-şi permite nimeni să arunce atîtea parale într-o bătălie, mai ales dacă e dusă pe o mie de fronturi simultan. Nu atunci când e nevoie de investiţii în infrastructură şi în spitale.
