Casa Dosoftei, numită şi Casa cu arcade, este o clădire veche din municipiul Iaşi, construită în secolul al XVIII-lea. Renumita casă, aflată în centrul oraşului, aproape de Curtea Domnească, între Palatul Culturii şi Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, găzduieşte astăzi secţia de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iaşi, înfiinţată în anul 1970.

Anul zidirii acestei case este mult discutat, asupra acestuia planând mai multe variante. Potrivit arhitecturii specifice a acestei case, se crede că ea datează din perioada domniei lui Alexandru Lăpuşneanu ((1552-1561 şi 1564-1568), după mutarea capitalei Moldovei la Iaşi, ea funcţionând pe post de reşedinţă mitropolitană.

În această casă ar fi locuit şi Sfântul Dosoftei Barilă, mitropolitul cărturar al Moldovei , între anii 1679-1686 aici funcţionând şi prima tiparniţă din Moldova.

Toata viaţa mitropolitului a fost o trudă neîncetată pusă în slujba poporului şi a limbii româneşti, traducând şi versificând diferite cărţi de zidire duhovnicească.

Dintre aceste lucrări amintim: “Dumnezeiasca Liturghie” (1679, 1683),”Psaltirea de-nţeles” (1680),” Molitălvnic de-nţeles” (1683), “Parimiile preste an “(1683) şi “Viaţa şi petriaceria sfinţilor” (4 vol., 1682-1686).

Mitropolitul Dosoftei este unul din cei mai mari cărturari care a contribuit la formarea limbii literare româneşti, fiind cel care a tradus “Psalmii” în limba română.

Săpăturile arheologice efectuate în anii 1966-1968 în interiorul casei şi pe latura sa estică au dovedit că nu este chiar atat de veche pe cât se credea. Astfel, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, pe locul aceste clădiri a existat un cimitir.

Istoricii Dan Bădărău şi Ioan Caproşu au presupus că această casă a fost construită în secolul al XVIII-lea, după refacerea zidului de incintă al Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc” la 1677 de către Antonie Ruset (1675-1678) şi după abandonarea cimitirului. După aceiaşi cercetători, clădirea a fost înălţată de un negustor, de aceea nu există referiri în cronicile vremii.

Casa a fost restaurată de către Direcţia Monumentelor Istorice între anii 1966 şi 1969, vechile ziduri fiind conservate în bună stare. “Casa Dosoftei” înfăţişeaza o arhitectură deosebită, ea fiind zidită din piatră, în formă aproape cubică, cu o laterală sprijinită pe coloane de piatră.

A fost numită “Casa cu arcade”, datorită celor cinci arcade de pe faţada principală. A făcut parte iniţial din zidul nordic de incintă al Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc, biserică zidită de Sfântul Ştefan cel Mare, între anii 1491-1492.

Zidul de incintă al bisericii amintite se mai păstrează astăzi doar în parte, pe latura sud-estică a acesteia, precum şi în peretele acestei case.

Interiorul este împărţit în patru camere etajate, câte două pe fiecare nivel. Ca stil, clădirea se apropie de dughenile existente şi astăzi în cartierele cu specific turcesc din Istanbul (Turcia) sau în alte zone din preajma Mării Negre.

Casa a fost locuită de mitropolitul Dosoftei (1671-1686), imortalizat prin statuia din bronz realizată de Iftimie Bârleanu  în anul 1975.

Despre opera sculptorului, Grigore Ilisei scria: „Iftimie Bârleanu ne dă bineţe când trecem prin Piaţa Palatului. Duhul lui sălăşluieşte în plăsmuirea cea plină de har a Dosofteiului, aşezat în jilţul eternităţii geniale.”

În anii de după Revoluţia din decembrie 1989, pana din mâna dreaptă a lui Dosoftei a fost smulsă şi a dispărut. Dacă la Statuia lui Miron Costin din Iaşi, Primăria Municipiului Iaşi a înlocuit pana lipsă, la statuia lui Dosoftei încă nu s-a întâmplat acelaşi lucru.

Exponatele din muzeu sunt aranjate în aşa fel încât se urmăreşte dezvoltarea literaturii române vechi la Iaşi. Se găsesc aici numeroase exponate originale dintre care cel mai vechi manuscris conţinând Letopiseţul atribuit lui Grigore Ureche.

Materialele expuse relevă începutul literaturii în limba slavonă, epoca artei caligrafice şi miniaturale, începuturile tiparului la Iaşi (“Cartea Românească de Învăţătura” sau “Cazanie”, “Biblia de la Bucureşti”) şi activitatea mitropolitului Dosoftei (“Psaltirea pe versuri tocmită”), începutul scrisului în limba română, “Scrisoarea lui Neacşu” şi “Apostolul”, cel mai vechi exponat românesc datat (1559).

De asemenea se găsesc o colecţie de icoane din secolele XVI-XVIII şi o machetă de tiparniţă din timpul mitropolitului Dosoftei.

În anul 2004, frumoasa “Casa Dosoftei” a fost inclusă pe “Lista monumentelor istorice” din judetul Iaşi, având ca an de zidire anul 1677.