„Winnie the Pooh” este unul dintre cele mai cunoscute filme de animaţie marca Disney. Băieţelul Christopher Robin împreună cu prietenii săi din pădure – ursuleţul cel galben, tigrul, bufniţa cea înţeleaptă, măgarul sau purceluşul – au încântat milioane de copii. Totuşi, care este povestea din spatele animaţiei? Şi, mai ales, care este legătura dintre film şi un soldat din Primul Război Mondial?

Era toamna lui 1914, iar Europa era în plin război. În Canada era pace şi linişte. Locotenentul Harry Colebourn se afla în oraşul de provincie White River, Ontario. Pe marginea drumului, chiar lângă o staţie de tren, observă un om care avea într-o cuşcă un pui de urs. Îl vindea. Pe negustor se pare că îl lovise norocul, căci tânărul soldat era un mare iubitor de animale. Despre Colebourn se ştie că s-a născut în Marea Britanie, dar la vârsta de 18 ani a emigrat în Canada, unde a studiat chirurgia veterinară. După ce a absolvit, Harry s-a mutat oraşul Winnipeg, angajându-se în Departamentul de Agricultură. La câteva zile după începerea Primului Război Mondial, tânărul ofiţer veterinar al regimentului de cavalerie a fost printre primii care s-au înrolat, fiind repartizat în zona Quebecului.

Soldatul şi ursuleţul

În scurta sa oprire din White River, soldatul s-a îndrăgostit iremediabil de puiul de urs orfan – negustorul, sau mai degrabă braconierul, îi povestea cum i-a omorât mama, dar nu a avut inimă să îl omoare şi pe el, şi de aceea îl vindea. Veterinarul l-a cumpărat pentru 20 de dolari şi l-a numit Winnipeg, în cinstea oraşului de unde provenea. Timp de mai multe săptămâni, Colebourn împreună cu alţi colegi din cavalerie, l-au dresat pe micul Winnie – noua poreclă a ursuleţului – acesta dovedindu-se un companion de nădejde. Winnie dormea sub patul locotenentului, primea ca recompensă mere şi lapte, iar când nu avea oră de joacă sau de dresaj, ursul avea şedinţă foto cu soldaţii – devenise mascota regimentului.

La începutul lui octombrie, Colebourn şi Winnie au fost nevoiţi să traverseze oceanul spre Anglia. După câteva săptămâni de instructaj, soldatul a fost chemat la datorie pe Frontul de Vest. Sub niciun chip nu avea cum să îl ia cu el pe urs, pe front. Aşa că, pe 9 decembrie 1914, Harry l-a dus la noua sa casă: Grădina Zoologică din Londra, care tocmai crease un nou habitat special pentru urşi. Înainte de a pleca, soldatul i-a promis lui Winnie că după terminarea războiului vor merge amândoi înapoi în Canada. Marea conflagraţie nu avea să se termine în câteva luni, aşa cum spera Harry, însă rolul său şi al colegilor lui a fost unul extrem de important. Caii era mai mereu în bătaia gloanţelor, medicii veterinari fiind mereu acolo să îi ajute la vindecarea rănilor.

Ori de câte ori obţinea o permisie, locotenentul mergea în vizita la Winnie, care chiar dacă nu mai era un pui, era la fel de blând şi educat. Era atât de domesticit încât grădina zoologică permitea chiar şi copiilor să îl viziteze în interiorul cuştii şi să îl hrănească. Era noiembrie 1918, şi războiul se terminase. Cu toate astea, Colebourn nu şi-a putut ţine promisiunea faţă de Winnie – ştia că ursul aparţinea acum londonezilor. El s-a întors singur în Canada, unde a deschis un spital pentru animale în apropierea casei lui.

De la zoo în cărţi

Printre copiii care îl vizitau pe Winnie se afla şi un băieţel, Christopher Robin Milne, fiul scriitorului A.A. Milne. Băiatul îi ducea ursului lapte condensat, şi stătea cu el ore în şir, devenind astfel foarte apropiaţi – Robin este cel care l-a poreclit pe urs Winnie The Pooh. Prietenia specială dintre animalele de la zoo şi Robin a fost sursa de inspiraţie pentru Milne. El mai scrisese piese de teatru, romane poliţiste şi era colaborator al revistei „Punch”. Precum Colebourn, A.A.Milne luptase pe frontul Primului Război Mondial, multe dintre decorurile din cărţi fiind inspirate din locurile în care luptase. Personajul Winnie the Pooh a prins viaţă în 1924, într-o carte de poezii pentru copiii „When we were very young”. Apoi, Winnie a devenid personajul pe care îl ştim astăzi, Milne publicând seria de volume „Winnie-the-Pooh”. Mai târziu, în anii ’70, povestea lui Winnie a fost preluată de franciza Disney, fiind cunoscută astăzi în toată lumea.