Potrivit arhivelor istorice, Cetatea Fetei a fost construită în anul 1241 de episcopii Transilvaniei, ca punct de pază şi observaţie pentru a face faţă atacurilor tătarilor.

Numele cetăţii provine dintr-o legendă locală: se spune că în timpul invaziilor tătare, o fată din sat a fost prinsă de tătari şi în ciuda torturilor nu a dezvăluit locul în care se ascunseseră oamenii din sat. În amintirea sa, cetatea a fost denumită Cetatea Fetei.

Cetatea a fost dărâmată în 1437, în perioada răscoalei ţărăneşti de la Bobâlna. În clipa de faţă mai există doar o serie de ruine şi o gaură de puţ din care porneşte un tunel subteran, blocat la câţiva metri de o poartă din fier. Se spune că din acel loc ar porni un tunel care leagă cetatea de biserica Sfântul Mihail din Cluj-Napoca.

Pe seama Cetăţii Fetei circulă mai multe legende.  Una dintre acestea spune că în cetate ar trăi şapte zâne, care dorm în paturi împletite din pânză de păianjen şi cărora albinele le-ar aduce miere.

Altă legendă spune că un fecior din sat ar fi mers după lemne în pădure împreună cu tatăl său. S-ar fi iscat o furtună, iar feciorul nu s-a mai întors în sat. Lumea l-a crezut mort, dar el a apărut după câţiva ani, spunând ca a  rămas slugă la Cetatea Fetei, la zâne.

Cetatea a fost construită în apropiere de localitatea Floreşti, lângă municipiul Cluj-Napoca. În 2004, ANL a construit în zonă un cartier de locuinţe, care a fost denumit Cartierul Cetatea Fetei.