Pentru cei mai mulţi dintre noi, Glasgow echivalează cu fotbalul – înseamnă rivalitatea dintre echipele Rangers şi Celtic –, este sinonim cu locul în care s-a născut legendarul Sir Alex Ferguson sau, cel mult, cu un kilt, însă oraşul aşezat pe malurile râului Clyde impresionează în primul rând prin oamenii joviali, prin spiritul avangardist şi prin arhitectura victoriană. Cu un cer aproape mereu încruntat, Glasgow nu este o destinaţie prea sexy, dar pasiunea abundă pe străzile celui de-al patrulea cel mai mare oraş din Regatul Unit.

Deşi are o populaţie de aproape două milioane de locuitori, punându-se la socoteală şi suburbiile sale, Glasgow nu este capitala Scoţiei, dar este cel mai important oraş al ţării şi unul dintre principalele centre industriale şi economice din Marea Britanie. Este un oraş greu de descifrat dacă nu-l pătrunzi cu adevărat. Te poate înşela cu perspectiva lansată în celebrul film „Trainspotting“ al lui Danny Boyle, realizat după romanul cu acelaşi nume de Irvine Welsh. Deşi acţunea filmului este plasată în Edinburgh, o mare parte din scene au fost filmate pe străzile din Glasgow şi într-o fabrică de tutun din oraş. Imaginea lăsată în urmă este cea a unei urbe industriale, un oraş sec pe alocuri, căzut într-o profundă criză economică, prin care tinerii trec doar cu ajutorul heroinei. Cu toate că pelicula din ’96 arată câteva realităţi încă prezente în Glasgow (mai degrabă în partea de est), oraşul respiră un alt aer în 2013.

Istorie...

Istoria ne spune că dezvoltarea oraşului a fost favorizată şi de poziţia sa geografică, pe coasta de vest a Scoţiei, ceea ce l-a transformat în principalul punct pentru schimburi comerciale. Pe lângă importurile de bumbac şi rom, Glasgow a devenit un fel de patrie a tutunului, astfel că în secolul al XIX-lea, „lorzii tutunului“ au contribuit esenţial la creşterea nivelului de trai în oraş şi la ctitorirea a numeroase clădiri victoriene. Peisajul arhitectural început de Alexander „Greek“ Thompson în secolul al XIX-lea a fost completat de un design modern prin opera lui Charles Rennie Mackintosh, cel care a impus arhitectura art nouveau, şi părintele Glasgow School of Art. Dacă întrebi un scoţian pentru ce este faimoasă ţara sa, răspunsul va include cu siguranţă şi construcţia de vapoare. „Construit pe Clyde“ a ajuns o expresie celebră în Marea Britanie şi înseamnă un lucru sigur şi bine făcut, aşa cum erau vapoarele cu aburi ale Regatului Unit. Industrialul Glasgow se simte astăzi ca un oraş care s-a reinventat, care a ştiut să păstreze părţile bune din trecut, să înveţe picanteriile modernismului şi să lase diversitatea să-i şlefuiască inima sau „the toon“, cum o numesc localnicii în dialectul lor. Dincolo de ţipătul comercial al magazinelor din City Centre, zona preferată de turişti, unde întâlneşti la fiecare pas clădiri în stilul victorian şi edwardian, aici se află şi Merchant City – miezul medieval al oraşului. Eleganţă, stil şi arhitectură medievală în inima oraşului Multe dintre străzile din centrul „Bătrânului Glasgow“ au fost denumite după „lorzii tutunului“. Perfect prezervat şi presărat cu edificii istorice, cartierul este dominat de Tolbooth, clădirea în formă hexagonală, şi de turnul cu ceas – rămăşiţele originalului City Chambers, care a fost distrus în incendiul din 1926. Inima oraşului stă şi sub veghea Catedralei Glasgow, construită în stil gotic, în Evul Mediu. În vârful dealului din spatele catedralei se întinde „Oraşul morţilor“, aşa cum numeau victorienii cimitirul Necropolis, unde sunt îngropaţi peste 50.000 de oameni. Înapoi, în George Square, lumea palpită, zona este exclusiv pietonală, din când în când, mai trece câte un biciclist. Aici, hipsterii sunt trecuţi bine de 30 de ani, iar tinerii se comportă încă precum nişte adolescenţi îndrăgostiţi. Pe jos, ajungi şi în Royal Exchange Square, la coada calului scoţian, unde se află GoMA – Galeria de Artă Modernă – o clădire în stil neoclasic, care găzduieşte lucrări ale artiştilor naţionali şi internaţionali.

Oraşul muzicii

Un localnic, întrebat cu ce e Glasgow mai bun decât Edinburgh, a răspuns: „Noi avem muzică!“. Într-adevăr, oraşul care în 1990 a fost ales „Oraşul European Cultural“ naşte trupe din curentele indie, brit, rock sau pop, care au devenit celebre la nivel internaţional. În aproape toate cluburile şi barurile există scene pentru formaţii care cântă live, unii sunt aplaudaţi, alţii fluieraţi, dar pare ca acesta să fie botezul spre succes. Aşa s-a întâmplat cu trupa Oasis, care s-a lansat în pub-ul „King Tut’s Wah Wah Hut“, sau cu cei de la Travis, care au devenit celebri după ce au cântat în barul „Horseshoe“, faimos la rândul său pentru că este cel mai lung bar continuu din Europa, în formă de potcoavă. Tot la capitolul muzică, Glasgow a primit din partea UNESCO distincţia de Oraş al Muzicii în 2008, având în vedere succesul unor trupe ca Franz Ferdinand, Snow Patrol, The Fratellis şi mulţi alţii. În Glasgow, ritmurile de cimpoi se aud mai degrabă la ocazii speciale sau la seri tradiţionale, îmbibate adânc în bătrânul whiskey.

Şi al fotbalului...

Atât de mare este rivalitatea dintre Celtic şi Rangers, încât un meci de fotbal între echipele de juniori ale celor două formaţii reuşeşte să aducă la stadion peste 5.000 de spectatori. Derby-ul „Old Firm“, cum este cunoscut, creează o atmosferă intensă în tot oraşul şi nu de puţine ori incidente violente s-au petrecut în timpul meciului sau după cele 90 de minute de joc. Eternele rivale însă nu se vor întâlni prea curând într-un meci oficial, după ce Glasgow Rangers a fost retrogradată în divizia a treia, în urma falimentului din 2012.

Scoţienii sunt oameni mândri şi rivali de moarte cu vecinii de la sud, englezii. Şi-ar dori autonomie faţă de Regatul Unit şi se simt jigniţi atunci când cineva îi numeşte „British“ (britanici). Cu toate astea, însă, scoţienii nu se dezic întru totul de stilul de viaţă specific britanic. Pe de altă parte, cei din Glasgow îşi duc războiul personal cu oraşul rival, capitala Edinburgh, pe care nu o consideră autentic scoţiană. „E un oraş al ipocriţilor cu bani. Sunt atât de mulţi turişti încât devine o provocare să găseşti un localnic pe stradă“, povesteşte Chris, un tip care lucrează la Youth Hostel în Glasgow. Chris îşi laudă ţara, deşi a călătorit în toate colţurile lumii, inclusiv în România, unde a venit voluntar ca profesor de engleză. Îi place în Glasgow fiindcă muzica e bună, lumea e prietenoasă, oamenii sunt relaxaţi şi poţi găsi de mâncare la orice oră, chiar celebrul chef Gordon Ramsay din Glasgow.

Ca toate oraşele spintecate de ape, şi Glasgow insuflă melancolie şi invită la plimbări în ceas de noapte pe podul în forma literei „S“, numit de localnici Squiggly Bridge, pe sub podul Kingston Bridge care aduce o aură de linişte, sau pe elegantul Clyde Ark, cu al său design curbat. Dacă, însă, ţi-ai dori să dai parcurile victoriene din Glasgow pe castelele de poveşti din rivalul Edinburgh, poţi ajunge într-o oră cu trenul sau autobuzul în capitala scoţiană, decupată din poveştile cu prinţese şi zmei. De asmenea, Loch Lomond, cel mai mare loch (lac) din Scoţia, se află la 40 de minute de Glasgow şi oferă panorame spectaculoase.