S-au împlinit în această noapte 20 de ani de la moartea Prinţesei Diana într-un accident de maşină, în Paris. Avea doar 36 de ani. Dispariţia celei supranumite Prinţesa Inimilor a provocat multă durere în rândul admiratorilor ei, care aşează în fiecare an mii de buchete de flori la porţile Palatului Westminster.

Lady Diana, prinţesă de Wales, numită de britanici ''prinţesa inimilor'', a fost şi rămâne una dintre cele mai influente personalităţi feminine ale secolului XX. Ea a intrat în istorie prin frumuseţe, naturaleţe, eleganţă, bunătate, câştigând simpatia lumii întregi.

Diana Frances Spencer s-a născut la Park House, Sandringham în Norfolk, la 1 iulie 1961. A fost fiica mai mică a lui John Spencer, viconte Althorp (mai târziu conte Spencer) şi a lui Frances Spencer, vicontesă Althorp. A avut două surori mai mari, Sarah şi Jane, şi un frate mai mic, Charles. Familia Spencer a fost apropiată familiei regale britanice din anii 1600.

Diana a crescut în Park House, cunoscându-i din copilărie pe prinţii Charles şi Andrew. A studiat acasă până la nouă ani, apoi a urmat cursurile şcolii Riddlesworth Hall din Norfolk, după care a devenit elevă a West Health Girls' School din Kent. A fost pasionată de înot, balet, tenis, ski, potrivit site-ului www.britishroyals.info.

S-a mutat la Londra înainte de a împlini 17 ani. La sugestia mamei, a luat cursuri de bucătărie, a lucrat ca instructor de dans, apoi a început să lucreze ca educatoare la Young England School. Deşi îl cunoştea pe prinţul Charles din copilărie, prima întâlnire serioasă, când acesta s-a gândit că ar fi o soţie potrivită pentru el, a fost în vara anului 1980, în timpul unui weekend petrecut la ţară. Charles a invitat-o la o plimbare pe iahtul regal Britannia, apoi a invitat-o la castelul Balmoral, unde Diana a fost primită de regina Elisabeta a II-a, de prinţul Phillip şi de Regina Mamă Elisabeta. Apoi, cuplul a avut mai multe întâlniri în Londra, iar şase luni mai târziu prinţul a cerut-o în căsătorie şi Diana a acceptat. Logodna celor doi a avut loc la 24 februarie 1981, iar căsătoria la 29 iulie acelaşi an, în Catedrala St. Paul, în prezenţa a 3.500 de persoane. Ceremonia a fost urmărită la televizor de 750 de milioane de oameni din întreaga lume.

Rochia de mireasă a prinţesei Diana a fost spectaculoasă, din mătase şi dantelă, brodată manual, împodobită cu 10.000 de perle şi având o trenă impresionantă. La 5 noiembrie 1981 s-a anunţat oficial că Lady Diana este însărcinată, iar la 21 iunie 1982 se năştea prinţul William (William Arthur Philip Louis), la St. Mary's Hospital. Al doilea fiu, prinţul Harry (Henry Charles Albert David), a fost născut la 15 septembrie 1984, la acelaşi spital. Diana s-a implicat în educaţia fiilor săi, refuzând să aibă guvernantă, ea fiind cea care le-a ales şcolile pe care cei doi băieţi le-au urmat, precizează site-ul amintit.

Diana şi Charles s-au separat la 9 decembrie 1992, iar divorţul s-a pronunţat la 28 august 1996. Diana a rămas cu titlul ''prinţesă de Wales'' şi a locuit la palatul Kensington.

Prinţesa Diana a devenit foarte cunoscută şi apreciată şi prin participarea permanentă la acţiuni sociale, caritabile. S-a implicat în lupta împotriva HIV-SIDA, a militat împotriva minelor antipersonal, împotriva leprei, a cancerului. A patronat Royal Marsden Hospital (destinat copiilor cu cancer) şi Great Ormond Street Hospital for Children. Lady Diana venea deseori să viziteze copiii bolnavi, de multe ori fiind însoţită de cei doi fii, cărora a încercat să le insufle dragostea pentru oameni şi pentru activităţile caritabile. În 1987, Diana a fost una dintre primele celebrităţi surprinse de aparatul foto şi camerele de filmat atingând o persoană infectată cu HIV. În 1989, Diana a deschis centrul Landmark Aids în Londra, iar ulterior a devenit patron al National AIDS Trust. În 1997, Diana s-a întâlnit cu Nelson Mandela, pentru a discuta despre ameninţările SIDA.

În 1997, Diana a început o relaţie cu Dodi Al-Fayed, fiul unui miliardar egiptean — Mohamed Al-Fayed. În iulie 1997, Mohamed i-a invitat pe Dodi, Diana, William şi Harry într-o croazieră pe Mediterana, cu iahtul său. Câteva săptămâni mai târziu, fotografii de scandal îi urmăreau pe Diana şi Dodi în sudul Franţei, unde se aflau pe iaht. Diana era îngrozită de paparazzi. În august 1997, Dodi şi Diana au acostat în Sardinia. La 30 august au zburat la Paris şi au cinat la Ritz, care aparţine tatălui lui Dodi. Curând după miezul nopţii, încercând să scape de paparazzi, Diana şi Dodi au părăsit hotelul pe o uşă din spate şi au urcat într-o maşină în care se mai aflau şoferul Henri Paul şi bodyguard-ul Trevor Rees-Jones.

Un grup de fotografi a urmărit maşina în zona Place de la Concorde, intrând în Pont de l'Alma. Având o viteză de 180km/h, Henri Paul a intrat cu maşina în al 13-lea pilon de susţinere al tunelului. Dodi şi Henri Paul au murit pe loc. Diana şi bodyguard-ul erau încă în viaţă la sosirea ambulanţei. Diana a fost transportată spre La Pitié-Salpetriére Hospital. Acolo s-a constatat că avea hemoragie internă gravă. S-a încercat de câteva ori resuscitarea ei, iar la ora 4.00, în 31 august 1997, a fost declarat oficial decesul.

O lume întreagă a rămas şocată la aflarea veştii că prinţesa Diana a murit. Peste 1 milion de buchete de flori au fost duse la poarta palatului unde locuise Lady Diana. Funeraliile au avut loc la 6 septembrie 1997 şi au fost urmărite de milioane de oameni din întreaga lume, fiind transmise de toate televiziunile. Diana a fost înmormântată în capela familiei Spencer de la Althorp. Ca un ultim omagiu adus "prinţesei inimilor", cântăreţul Elton John a compus melodia "Candle in the Wind".

Prinţesa Diana a fost distinsă cu titlul onorific "Colonel in Chief" al "Royal Hampshire Regiment" şi cu titlul de "Honorary Air Commodore" al bazei aviatice Wittering din Cambridgeshire. A patronat mai multe organizaţii şi manifestări, printre care: Festivalul de Muzică şi Artă de la Swansea, Şcoala regală pentru nevăzători şi Asociaţia britanică a surzilor, organizaţia "Help the Aged", Fondul "Malcolm Sargent" pentru copiii bolnavi de cancer, organizaţia de Cruce Roşie a tineretului, Baletul londonez, Academia Regală de Muzică. Popularitatea sa imensă s-a datorat campaniilor sale umanitare, în special a celei dusă împotriva minelor antipersonal, iniţiativă care avea să îi aducă, după decesul său, premiul Nobel.